Timpul petrecut în fața ecranelor are o reputație proastă în zilele noastre: se presupune că este la baza a tot, de la prăbușirea alfabetizării media până la ascensiunea extremei drepte. Pentru părinți și, într-adevăr, pentru oricine este interesat de viitorul planetei, relația pe care copiii o au cu ecranele lor este o problemă deosebit de serioasă.
Iată lista cu 25 de filme pe care trebuie să le vezi înainte de a împlini 25 de ani:
Fantasia
(1940)
Fantasia de la Disney păstrează unele dintre cele mai vechi amintiri din filme: muzica; struții dansatori; Mickey Mouse încercând doar să se odihnească. Dacă cinematografia este fuziunea sunetului și a imaginii în ceva mai mare decât suma părților sale, atunci Fantasia este un film cu adevărat visceral și vesel.
Omul de zăpadă
(1982)
Cu texturile sale fermecătoare, în creioane colorate, Omul de zăpadă este un vis. Tânărul James se bucură să-i arate miraculosului său vizitator domeniul său dar Omul de zăpadă este cel care extinde orizonturile copilului, în timp ce acesta se înalță deasupra peisajului rural din Sussex. Dimineața zăpada s-a topit, dar magia rămâne.
Vecinul meu Totoro
(1988)
Animația lui Hayao Miyazaki este un film frumos, meditativ, despre boală, durere și puterea naturii. Este o schimbare reală de ton față de filmul american obișnuit și oferă ceva diferit cu care copiii se pot conecta.
Muppets cuceresc Manhattanul
(1984)
Aflat la sfârșitul serialului „Muppets” și regizat de Frank Oz (și el la apogeul său creativ, după ce a jucat în „Cristalul Întunecat”), acest film îi prezintă pe Kermit și prietenii săi ducând piesa lor de teatru în New York, cu visul de a avea premiera pe Broadway. Lucrurile nu sunt atât de ușoare pe cât par, iar ei întâmpină greutăți și lecții de viață. Filmul este plin de râsete și apariții inspirate.
Evadare din coteț
(2000)
O clasă de măiestrie în stop-motion pentru fiecare copil de cinci ani. Inspirându-se în mare măsură din filmele clasice de aventuri din cel de-al Doilea Război Mondial, această poveste despre găini curajoase care visează la o viață în afara fermei lor de ouă împrejmuite electric este plină de glume și acțiune care îi lovesc atât pe copii, cât și pe adulți, toate înfășurate în jurul unui mesaj despre dreptul fundamental la libertate. Este Marea Evadare - cu găini.
Vrăjitorul din Oz
(1939)
Vrăjitorul din Oz schimbă viața copiilor de șase ani. Este o încântare vizuală care extinde imaginația și fiecare copil de șase ani ar trebui să o vadă.
Scooby-Doo
(2002)
Scooby-Doo are tot ce ai nevoie de la un film: o poveste captivantă, o distribuție incredibilă de personaje, mister, emoții și râsete. Este un spectacol pop. Revăzându-l ca adult observi că acesta este și un film cu idei mărețe: o autopsie a proiectului american de după 11 septembrie, o examinare a relațiilor de gen și a performanței la începutul unui nou secol și o explorare profundă a valorii prieteniei sub capitalismul târziu. Exact genul de film pe care ar trebui să-l vadă un copil de șapte ani.
Labirintul
(1986)
David Bowie poate fi Ducele Alb și Subțire, dar a fost și Jareth Regele Goblin în fermecătoarea aventură fantastică de familie a lui Jim Henson. Un Bowie cu o perucă ridicolă o provoacă și o tentează pe Sarah, interpretată de Jennifer Connelly, în timp ce aceasta trece printr-o călătorie periculoasă pentru a-și găsi fratele mic răpit.
Citește și Amazon intră în forță pe piața hardware AI și concurează direct cu Nvidia
Uimitorul domn Blunden
1972; refăcut în 2021)
O poveste cu fantome, regizată de Lionel Jeffries. Doi copii în 1918 ajung într-o casă de la țară pustie, bântuită de alți doi copii care muriseră într-un incendiu cu 100 de ani mai devreme (instigat, dintre toate, de Diana Dors cu o bonetă din epoca Regency); se îndreaptă spre 1818, salvează copiii, îi omoară pe răi și moștenesc frumoasa casă. Remake-ul lui Mark Gatiss ar trebui să fie cu adevărat poarta de acces către sursă - copiii de nouă ani s-ar putea să nu mai fie niciodată la fel.
Prințesa mireasă
(1987)
Este o distracție fantezistă pentru un copil dar are și o grămadă de glume pentru adulți care îți trec prin minte până când îl revezi într-un acces de nostalgie, ca un tânăr de 24 de ani mahmur care caută un ceas confortabil.
Mulan
(1998)
Cântece strălucitoare, romantism copleșitor și o modalitate excelentă de a prezenta publicului mai tânăr strălucirea comică a lui Eddie Murphy în rolul dragonului Mushu. Bazată pe legenda chineză Hua Mulan, această aventură distractivă despre identitate urmărește o fată care se deghizează în băiat pentru că oamenii nu o lasă să facă ce vrea când este fată. Sunt furioși când află!
Vrăjitoarele
(1990)
Odată ce ajungi la preadolescență e timpul să urmărești această adaptare întunecată și încântătoare a cărții lui Roald Dahl. Anjelica Huston trece de la glamour la macabru atunci când se transformă în Marea Vrăjitoare cheală, care urăște copiii, hotărâtă să distrugă copiii din lume cu o nouă poțiune magică. Tinerii telespectatori îi vor susține pe Luke (care este transformat într-un șoarece) și pe bunica sa, care își folosesc inteligența, curajul și încrederea unul în celălalt pentru a triumfa asupra vrăjitoarelor fără minte.
Prințesa Mononoke
(1997)
Este un film atât de frumos, înfricoșător, hardcore, jucăuș și premonitor despre relația dureroasă dintre natură și tehnologie - iar un copil poate înțelege profunzimea sa la fel de ușor ca un adult. În filmele lui Miyazaki, copiii sunt adesea mai capabili să dobândească înțelepciunea decât adulții rigizi care încearcă să facă vechile obiceiuri să dăinuie.
Ziua liberă a lui Ferris Bueller
(1986)
Un film pe care nu vrei să îl vezi în tinerețe dar este al naibii de amuzant, cu toate defectele sale.
Fugi, Lola, fugi
(1998)
Este un film rapid, dar profund, despre cum întreaga ta viață se poate schimba în următoarele 20 de minute și despre cum adevăratul destin și șansa oarbă se împletesc. S-ar putea să nu fie atât de departe unul de celălalt pe cât ne imaginăm. De asemenea, este propulsat de o coloană sonoră techno care accelerează pulsul.
Umbrelele din Cherbourg
(1964)
Un film filmat în pasteluri strălucitoare despre tineri îndrăgostiți într-un port francez, unde toată lumea cântă pe tot parcursul filmului, era greu de vândut. Este un musical despre cât de dezamăgitoare este viața – o lecție care se învață cel mai bine devreme – și unul dintre cele mai frumoase filme realizate vreodată.
Fugi!
(2017)
Filmul lui Jordan Peele, în care un tânăr fotograf își dă seama că ceva nu este în regulă în timp ce se întâlnește cu familia prietenei sale, este poarta perfectă pentru un tânăr cinefil.
Gaza: Medici sub atacuri
(2025)
Mărturiile descriu războiul genocidal al Israelului asupra Gazei și epurarea etnică din Cisiordania. Imaginile sunt sfâșietoare și de neuitat: există copii oribil mutilați care se confruntă cu moartea; Medici în spitale avariate, știind că ei înșiși sunt ținte. Documentarul lui Theroux arată zâmbetul înfiorător al unei femei coloniste care știe că are puterea de a-i alunga pe palestinieni din casele lor. Imaginile văzute în tinerețe rămân în minte toată viața. Niciodată nevoia de astfel de filme nu a fost atât de urgentă. Amintiți-vă de Martin Luther King: „Tragedia supremă nu este opresiunea și cruzimea oamenilor răi, ci tăcerea oamenilor buni asupra lor.”
Transpotting
(1996)
Filmul pe care Danny Boyle l-a realizat după cartea strălucită a lui Irvine Welsh a prins viață. Iconografia sa pare să fie încă peste tot, ceea ce este îmbucurător, chiar dacă puțin copleșitor. Vorbește despre tinerețe și despre cum să respingem așteptările. Trebuie să ai 18 ani pentru a vedea filmul.
Blue
(1993)
Uultimul film al lui Derek Jarman, Blue a apărut ca un manifest: o invitație de a pune la îndoială totul și de a crede că arta poate schimba modul în care vezi lumea. Derek Jarman a descris Blue ca fiind „o posibilitate infinită, care devine tangibilă”. În acest adio devastator, dar profund plin de speranțăâ, el a creat o operă care a continuat să ne modeleze și a redefinit posibilitățile cinematografiei pentru totdeauna.
Cléo de la 5 la 7 ani
(1962)
21 pare un început, așa că ceva din Noul Val Francez pare potrivit; toată acea energie, entuziasm și idealism. Pentru spiritul său jucăuș, stilul și frumusețea sa alege Cléo de la 5 la 7 ani al lui Agnès Varda, în care o citire de tarot o face pe vedeta pop interpretată de Corinne Marchand să-și evalueze viața în timp real. Optimism, transformare, conexiune - toate acestea sunt elemente ale vieții de adult timpuriu.
Fă ce trebuie
(1989)
Atât de elegant, atât de dinamic, atât de urgent: filmul lui Spike Lee invită mințile tinere să interogheze trecutul și prezentul și să-și determine propriile idei despre comunitate, putere, dreptate și moralitate personală - întrebări mai relevante ca niciodată pentru cei care moștenesc fragilul nostru pământ.
Fata care mestecă gumă
(1976)
John Smith l-a regizat când era student la masterat și a fost filmat în mare parte la o colț de stradă aglomerată din Londra, într-o singură filmare documentară, fără scenariu. John și-a adăugat ulterior vocea regizând, controlând și comentând acțiunea. Această narațiune retrospectivă (care devine în mod deliberat nesigură) interoghează cu umor modul în care un film manipulează și construiește sensul. În zilele noastre este considerat pe scară largă o capodoperă avangardistă.
Morvern Callar
(2002)
Un film de Lynne Ramsay care surprinde sentimentul de a fi tânăr, în derivă și încă liber să faci o mișcare uriașă înainte de a te transforma într-un adult responsabil! Este un film la care te poți întoarce peste 20 de ani pentru a vedea unde te situezi în raport cu spiritul său liber.
Absolventul
(1967)
La 25 de ani e timpul pentru criza ta de la sfârșitul vieții. Așa că stai să te bucuri de această capodoperă întunecată și existențială, o aventură sexuală la diferența de vârstă care este de fapt despre povara teribilă de douăzeci și ceva de ani a luării unor decizii ireversibile în viață. Dustin Hoffman îl interpretează pe Benjamin, un absolvent de facultate care se îmbarcă într-o vară lungă și fierbinte de indecizie torpidă , care este sedus de senzuala femeie mai în vârstă, doamna Robinson, interpretată glorios de Anne Bancroft. Propriul ei cinism este un contrapunct la plictiseala inexpresivă a lui Benjamin. Politicile sexuale subversive sunt amuzante, alarmante și extrem de triste, notează theguardian.com.