„A spune că „John o iubește pe Mary”, în sensul romantic al acestui termen, înseamnă a spune nu doar că el are anumite sentimente pentru ea, ci că are un un anumit tip de relație cu ea. Această relație este una în care el i-a oferit Mariei un loc sau statu, în lumea lui. Acest loc este unul de onoare, valoare și centralitate extraordinare și este, probabil, locul suprem pe care o ființă umană îl poate oferi alteia”, spun autorii studiului, Michelle Duda și Raymond Bergner.
Următorii 4 factori sunt cheia unei relații în care dragostea durează toată viața:
1. Interes față de partener
Duda și Bergner atribuie dragostea durabilă în primul rând investiției partenerilor în bunăstarea celuilalt. În relațiile de lungă durată, această investiție nu ar trebui să fie un mijloc pentru un scop; mai degrabă este descrisă ca având un ines pterrofund pentru „bunăstarea persoanei iubite de dragul acesteia”.
„Mary este investită în bunăstarea lui John de dragul său, și nu doar pentru modul în care bunăstarea lui ar putea beneficia de ea. El nu este pentru Mary o simplă „marfă”, nu este o entitate care – precum mecanicul sau coafeza – are un loc în lumea ei deoarece este necesar pentru satisfacerea nevoilor și dorințelor ei.”
În schimb, Mary vede bunăstarea lui John ca pe o extensie a ei și a relației. Amândoi își hrănesc dezvoltarea personală unul altuia nu pentru că vor fi răsplătiți pentru aceasta, ci pentru că este o plăcere și un privilegiu să o facă. Ambii parteneri simt că niciunul dintre ei și nici dragostea lor, nu pot prospera dacă celălalt nu se simte bine ca individ. Acest angajament concertat față de fericirea celuilalt – fără motive – este prima piatră de temelie a iubirii susținute.
2. Exclusivitatea relației
Al doilea factor care contribuie la iubirea susținută este exclusivitatea.
„Dragostea romantică implică faptul că, pentru John, Mary este „una și singura” lui iubire. Aceasta implică exclusivitate. Implică faptul că John își rezervă genul de relație pe care o are cu Mary – și care combină intimitatea, sexualitatea, angajamentul, grija pentru bunăstarea ei și multe altele – doar pentru ea”, arată autorii studiului.
A onora locul special pe care îl deține cealaltă jumătate este esențial pentru a et asigura că înțelegi anntgajameul. Și oferirea unui astfel de loc oricui altcuiva ar fi o trădare puternică - nu doar a încrederii, ci și a relației pe care ați construit-o împreună.
Exclusivitatea nu se referă doar la fidelitatea fizică; este vorba și despre loialitatea emoțională. Prin protejarea conexiunii intime pe care o împărtășești cu partenerul – prin cuvinte, acțiuni sau ambele – întăriți caracterul sfânt al relației voastre. Procedând astfel, reafirmi natura sigură, prețuită și de neînlocuit a iubirii, care este esențială pentru rezistența ei.
3. Încredere și intimitate
Intimitatea este considerată a treia piatră de temelie a iubirii veșnice. Cu toate acestea, este important să discerni adevărata intimitate. Aeasa este mult mai mult decât familiaritate și atașament sau un sentiment general de apropiere. Mai degrabă este ceva care poate fi atins doar atunci când deschidem cele mai ascunse părți ale noastre în fața partenerului.
Autorii descriu adevărata intimitate ca atunci când „Ioan îi dă Mariei locul central în lumea sa interioară”.
„Însemnă că el își face un loc în lumea ei ca un confident și „sufletul pereche, încrezându-i chestiuni personale importante, cum ar fi speranțele, visele, triumfurile, eșecurile, preocupările, nesiguranța, rănile și autenticitatea lui, dezacorduri cu ea – și el dorește, la rândul său, ca ea să împărtășească astfel de chestiuni cu el.”
Acesta este nivelul de încredere și vulnerabilitate care transformă o relație de la doar apropiată la cu adevărat intimă. Permiți partenerului tău să te vadă pe deplin - defecte și toate - și ai încredere că va alege totuși și întotdeauna să stea alături de tine. Atunci când ambii parteneri se simt suficient de în siguranță pentru a-și împărtăși temerile, dorințele și insecuritățile cele mai profunde, ei împărtășesc un sentiment de nezdruncinat al unității.
4. Acceptarea partenerului
sPiatra de temelie finală este acceptarea completă și totală a partenerul tău și ce aduce acesta în relația ta. Duda și Bergner explică:
„Dragostea implică faptul că Mary nu dorește sau nu cere ca John să fie altul decât persoana care este – că ea nu îl evaluează, așa cum ar fi, cu un băț de măsurare mental și îl găsește în minus ca persoană, într-o situație importantă.”
„Chiar dacă ea ar putea obiecta la anumite acțiuni, obiceiuri și omisiuni din partea lui, ea nu dorește sau nu cere ca el să fie o persoană diferită”. Acest lucru nu înseamnă a închide ochii la defec sau a ignora zonele de creștere. În schimb, este actul de a îmbrățișa sinele autentic al partenerului tău, cu toate complexitățile și imperfecțiunile sale.
Dragostea susținută, în acest fel, înseamnă să-ți iubești partenerul nu înpofida ciudateniilor și idiosincraziilor sale, ci datorită lor. Când amândoi vă simțiți cu adevărat acceptați pentru ceea ce sunteți, fără presiune de a vă conforma unei versiuni idealizate, vă puteți relaxa în relație. La sfârșitul fiecărei zile, amândoi vă puteți liniști să știți, indiferent de greșelile făcute, că veți veni acasă la cineva care vă iubește profund, potrivit psychologytoday.com.