Când eşti preşedinte în exerciţiu şi candidat pentru al doilea mandat, ai o grămadă de avantaje: o oarecare putere, spaţiu de emisie garantat, nişte mijloace financiare şi logistice la îndemână, ceva mai multă experienţă. Dar şi un dezavantaj: oamenii pot să cântărească exact cât de bun eşti pentru că tu ai mai făcut nişte promisiuni. Eram încă reporter când Traian Băsescu a candidat pentru al doilea mandat. Şi am făcut atunci un joc. Am luat discursul de învestitură şi am tras linie: ce i-a reusit şi ce nu. Nu i-a ieşit mai nimic, dar asta este istorie. Jocul a fost util, aşa că l-am făcut din nou.
Doamnelor, domnilor, selecţiuni din primul discurs ca preşedinte al lui Klaus Iohannis.
"Sunt recunoscător și onorat de încrederea pe care cetățenii României mi-au acordat-o, aceea de a fi Președintele lor. Și îi asigur că voi fi Președintele tuturor românilor". Eu sunt sigură că mulţi n-au simţit asta.
"Dar dacă așteptările mari duc la dezamăgiri? Eu vreau să dărâmăm și această îndoială, (…) și le spun românilor clar: așteptările mari pot duce la rezultate mari. Și vor duce. Pentru că așteptări mari înseamnă mai multă responsabilitate, mai mult efort, mai multă seriozitate și mai multă muncă. Din partea tuturor. Iar eu voi fi primul". Nici nu ştiu care-i cea mai mare ratare: senzaţia că nu şi-a bătut capul ori că aşteptările mari s-au transformat în mari dezamăgiri.
"Îmi propun ca la sfârșitul mandatului meu de Președinte, România să fie spațiul unei alte stări de spirit, al unui alt climat social, în care să își găsească în sfârșit loc stabilitatea, aprecierea valorii și calmul". Pare că i-a „ieşit" şi asta. Din plin!
"România nu are voie să rămână țara proiectelor mereu începute și niciodată terminate, de la Constituție la autostrăzi". Între timp a descoperit că nu preşedintele face autostrăzi. Doar vorbeşte despre ele.
"Mi-aș dori ca la sfârșitul mandatului meu, corupția să nu mai figureze pe agenda publică, instituțiile să funcționeze pentru cetățeni, iar oamenii politici să fi înțeles în mod definitiv că se află în serviciul public, și nu pentru interese personale sau de grup." Alt succes!
"În cel mai scurt timp voi chema la consultări partidele politice pentru a decide împreună pe trei chestiuni fundamentale: ce obiective de țară ne asumăm la aceste capitole, o modalitate de lucru și de dialog permanent și un calendar cu etape și acțiuni, pentru a trece de la vorbe la fapte". Nici măcar o foaie de parcurs nu avem. Sincer, suntem cam singura naţiune din Europa care confundă targeturile personale ale vreunui ales cu obiectivele de ţară.
"Una din practicile pe care ar trebui să le lăsăm în trecut, acum, la încheierea acestei etape istorice, sunt declarațiile de complezență. Ele știrbesc încrederea și nu folosesc la nimic. Lucrul bine făcut înseamnă că vom construi consens, dar consens nu doar în declarații, ci în acțiune, cu rezultate măsurabile". Are rost vreun comentariu?
Fiecare e liber să cântărească singur cât de bine şi-a făcut treaba pentru care a fost angajat.