Înțelegerea acestor comportamente nu este doar despre autoanaliză. Este, de asemenea, despre empatie. Ne ajută să navigăm mai bine în relațiile noastre complexe și chiar să oferim o mână de ajutor cuiva care poate avea dificultăți pentru că nu a simțit niciodată acea dragoste necondiționată pe care ar trebui să o primească un copil.
Iată 7 comportamente comune ale persoanelor care nu s-au simțit iubite cu adevărat în copilărie:
1) Dificultatea de a avea relații profunde
Călătoria vieții este adesea modelată de relațiile pe care le formăm pe parcurs. Pentru cei care nu s-au simțit niciodată iubiți cu adevărat în copilărie, formarea acestor legături poate fi o provocare.
Nu pentru că nu vor să se conecteze cu oamenii; doar că nu știu cum să facă asta. Căldura și confortul unei relații de dragoste le pot simți străine, ca o limbă pe care nu au învățat niciodată să o vorbească.
Acest comportament este adesea înțeles greșit ca distanță sau indiferență. Dar, în realitate, este mai mult un mecanism de apărare, o modalitate de a se proteja de potențiala durere de respingere sau abandon.
Dar există speranță. Cu timp, răbdare și înțelegere, aceste persoane pot învăța să formeze conexiuni semnificative cu ceilalți.
2) Accent excesiv pe încredere în sine
Simțul puternic de independență poate proveni din faptul că te-ai simțit niciodată iubit cu adevărat și, prin urmare, în mod subconștient, înveți să te bgazezi foarte mult pe tine.
Acest accent excesiv pe încrederea în sine a însemnat că ți-a fost greu să ceri ajutor chiar și atunci când ai nevoie de el. Ți se pare că a întinde mâna și a admite că nu te poți descurca singur ar fi o recunoaștere a slăbiciunii.
Aceasta nu este însă o abordare sănătoasă. Încrederea în sine este grozavă, dar toată lumea are nevoie de sprijin uneori. A cere ajutor nu te face slab; te face om.
3) Sensibilitate la critică
Oamenii care nu s-au simțit niciodată iubiți cu adevărat în primii ani ai vieții dezvoltă adesea o sensibilitate sporită la critici. Acest lucru este din cauza faptului că absența iubirii și a afirmării în timpul anilor de formare poate face ca orice feedback negativ să se simtă ca un atac personal.
Cercetările efectuate de dr. Jonice Webb, un psiholog renumit specializat în neglijarea emoțională a copilăriei (CEN), arată că astfel de indivizi percep adesea criticile mult mai intens decât alții. Această hipersensibilitate poate face ca feedbackul constructiv să pară o judecată dură, făcându-i defensivi sau chiar determinându-i să se retragă complet.
Înțelegerea acestei sensibilități este cheia unei comunicări eficiente, mai ales atunci când feedback-ul este necesar. Nu este vorba despre a călca pe coji de ouă, ci mai mult despre a oferi critici într-o manieră atentă și empatică.
4) Lupta cu stima de sine
Un lucru comun printre cei care nu s-au simțit iubiți în copilărie este lupta cu valoarea de sine. De multe ori le este dificil să creadă că merită dragoste, succes sau fericire.
Lipsa iubirii și afecțiunii în timpul anilor lor de formare poate duce la o credință profund înrădăcinată că nu sunt suficient de buni. Acest lucru se poate manifesta în diferite moduri, de la comportamentul de auto-sabotare până la o nevoie constantă de validare din partea altora.
Recunoașterea acestui comportament este adesea primul pas către abordarea lui. Este esențial să ne amintim că toată lumea merită dragoste și respect, și niciodată nu este prea târziu să începi să cultivi iubirea de sine și acceptarea.
5) Frica de abandon
Frica de abandon este o rană adâncă. Este un tovarăș constant, care îți șoptește la ureche că vei fi lăsat în urmă. Că oamenii vor pleca exact ca înainte.
Însă oamenii pleacă nu reflectă valoarea ta, ci mai degrabă decizia lor. Este o luptă zilnică, una care necesită reasigurare constantă și auto-dragoste, dar este o luptă care merită dusă de dragul creșterii personale și al relațiilor sănătoase.
6) Dificultate în exprimarea emoțiilor
Emoțiile pot fi o rețea complexă, iar pentru cei care nu s-au simțit niciodată iubiți cu adevărat în copilărie, navigarea prin această rețea poate fi deosebit de dificilă. Ei se luptă adesea să-și exprime sentimentele din cauza lipsei de validare emoțională în primii ani.
Această dificultate în exprimarea emoțiilor poate duce la îmbuteliarea sentimentelor, care se pot manifesta în cele din urmă ca izbucniri emoționale sau retragere emoțională completă. De asemenea, este greu să simpatizezi cu emoțiile altora, împiedicând și mai mult capacitatea de a forma conexiuni profunde și semnificative.
Însă cu răbdare, înțelegere și ajutor profesional, dacă este necesar, poți învăța să navighezi mai eficient peisajul emoțional.
7) Reziliență
În pofida luptelor și provocărilor cu care se confruntă cei care nu s-au simțit niciodată iubiți cu adevărat în copilărie, un lucru iese în evidență – rezistența lor. Au fost nevoiți să îndure încercări emoționale pe care mulți nu le pot înțelege. Și totuși, ei perseverează.
Această rezistență este o dovadă a puterii lor și nu trebuie trecută cu vederea. Tocmai această calitate le permite să învețe, să crească și să depășească obstacolele pe care trecutul lor le-a pus în cale.
Călătoria lor poate fi dificilă, dar este și plină de oportunități de creștere și transformare personală profundă. Și acesta este ceva cu adevărat remarcabil, potrivit geediting.com.