În cele 23 de zile de Festival, pe scenele din București vor urca 89 de soliști instrumentiști din elita mondială a muzicii. Sunt artiști de o extraordinară expresivitate, forță și anvergură, mulți dintre ei aflați la a doua, a treia participare sau prezențe noi în programul Festivalului care vor adăuga strălucire spectacolelor și atmosferei din sălile de concert.
Programul zilei de luni, 16 septembrie, se deschide cu un concert cu doi instrumentiști de o strălucitoare virtuozitate. Recitalul violonistei Midori Goto – cunoscută sub numele de scenă Midori și a pianistului Jean-Yves Thibaudet, are loc la Ateneul Român, de la ora 17.00.
În program: Sonata pentru vioară și pian în la minor – de R. Schumann, Sonata nr. 1 pentru vioară și pian în la major – de G. Fauré, Sonata pentru vioară și pian în sol minor – de C. Debussy și Sonata a III-a în la minor pentru pian și vioară „în caracter popular românesc”- de G. Enescu.
Violonista americană de origine japoneză Midori este un artist vizionar care, pe lângă intensa activitate concertistică internațională, este un activist și educator ce explorează constant modalități de a construi conexiuni între muzică și experiența umană.
Cu o carieră concertistică internațională de mare succes, care durează de peste 30 de ani, Midori este recunoscută pentru precizia ei grațioasă și modul intim de a reda muzica, oferind audienței experiențe senzoriale foarte intense. A cântat cu marile orchestre simfonice ale lumii - Londra, Chicago, Boston, San Francisco și Sinfonieorchester des Bayerischen Rundfunks, Berlin, Viena, New York, Los Angeles, St. Petersburg, Orchestra de cameră Mahler. A colaborat cu muzicieni de mare calibru, precum Claudio Abbado, Leonard Bernstein, Christoph Eschenbach, Mariss Jansons, Paavo Järvi, Yo-Yo Ma, Susanna Mälkki, Menahem Pressler și Mstislav Rostropovich.
Francezul Jean-Yves Thibaudet este un pianist nuanțat și versatil, al cărui repertoriu acoperă atât genul clasic, cât și muzica de operă, de jazz și muzica de film. A fost solist pentru coloanele sonore ale filmelor de Oscar: Atonement, Pride and Prejudice, Extremely Loud & Incredibly Close și Wakefield.
Ca solist, cu orchestră sau în formule camerale, repertoriul abordat de Jean-Yves Thibaudet include lucrări de Beethoven, Liszt, Grieg, Saint-Saëns, Haciaturian, Gershwin, precum și de compozitori contemporani, cum ar fi Qigang Chen și James MacMillan. A abordat și muzica de jazz și de operă și are numeroase colaborări în proiecte cross din domeniul filmului, al modei și artelor vizuale. Este artist în rezidență la Boston Symphony Orchestra. Discografia sa include peste 50 de albume, are două nominalizări Grammy, Preis der Deutschen Schallplattenkritik, Diapason d’Or, Choc du Monde de la Musique, Premiul Edison, precum și premiile Gramophone și ECHO Klassik. Este Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres din anul 2012.
În secțiunea Recitaluri și concerte camerale, de la ora 18:00, Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă va găzdui concertul Trio Nuova Musica Consonante. Articulat pe repertoriul contemporan românesc, programul include Sonata pentru violoncel și pian, de Anatol Vieru și două prime audiții: Conceptofonia, de Șerban Nechifor, și Muzici paralele, de Liana Alexandru.
Trioul care propune audienței acest program de muzică contemporană este compus din doi muzicieni experimentați și tânărul și promițătorul pianist venind dinspre școala clujeană, Emanuel Pusztai. El îl va avea ca partener de dialog pe violoncelistul și compozitorul Șerban Nechifor - absolvent de conservator și teologie, instrumentist și compozitor, spirit eclectic, preocupat de tema Holocaustului, dar și de moștenirea cântului bizantin și de integrarea în compozițiile sale a elementelor de jazz – care este considerat de critica muzicală un reprezentant al neoromantismului. Li se alătură clarinetistul Ion Nedelciu - instrumentist și pedagog, membru al ansamblului Archaeus.
Programul include Sonata pentru violoncel și pian, de Anatol Vieru. Recompensat cu premiul Herder pentru întreaga activitate (1986) și câștigător al premiului de compoziție George Enescu (în 1946), Anatol Vieru este unul dintre cei mai prolifici compozitori români contemporani. Este cunoscut publicului meloman în special ca autor de muzică de film (Felix și Otilia – 1972, r. I. Mihu, Soarele Negru – 1968, r. S.Popovici, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu – 1979, r. M. Urșianu ș.a.), însă are și o operă componistică foarte bogată, care include 120 de lucrări din toate genurile.
În primă audiție, va fi prezentată lucrarea Muzici paralele, semnată de Liana Alexandru. Pianistă și profesoară de orchestrație, ea a fost și o compozitoare a cărei creație a fost recompensată cu numeroase premii în Europa și SUA. Împreună cu soțul ei, compozitorul și violoncelistul Șerban Nichifor, a fondat, în 1990, Nuova Musica Consonante-Living Music Foundation (USA), evidențiindu-se ca promotori ai genului de avangardă Visual Music în spațiul cultural românesc.
Pe scena Sălii Palatului, de la ora 20:00, are loc reprezentația cu lucrarea vocal-simfonică Recviem, de Giuseppe Verdi. În concert, Orchestra și Corul Maggio Musicale Fiorentino, avându-l la pupitrul dirijoral, într-o ultimă reprezentație cu ansamblul, special pentru Festivaul Enescu, pe Fabio Luisi. Cei patru soliști vor fi: soprana Hibla Gerzmava, mezzosoprana Veronica Simeoni, tenorul Piero Pretti și basul Riccardo Zanellato.
Considerată a fi una dintre cele mai importante lucrări vocal-simfonice ale lui Verdi, Requiem-ul a fost interpretat pentru prima dată în Domul San Marco din Veneția, în anul 1874, sub conducerea muzicală a lui Verdi însuși. Cu toate că aplauzele au fost interzise în interiorul bazilicii, încântarea publicului prezent la eveniment s-a simțit pretutindeni. Au urmat concerte la Teatro alla Scala, Opéra Comique de la Paris și Royal Albert Hall din Londra, unde mesajul despre moarte, judecată, salvare, înviere și forța emoțională a lucrării au manifestat un puternic impact asupra publicului.
Maggio Musicale Fiorentino este un festival de arte italiene care are loc în fiecare an la Florența, sub auspiciile Operei di Firenze. Festivalul se desfășoară între sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii iunie – de unde și denumirea de ”Maggio” – luna mai. Fondat în aprilie 1933, festivalul avea ca obiectiv să prezinte opere italiene contemporane sau uitate, în producții dramatice. A fost primul festival de muzică din Italia. Inițial, acest important festival muzical a fost asociat cu „joie de vivre”, pentru a marca renașterea asociată primăverii. Dansul, muzica și spectacolele teatrale au fost o modalitate prin care se aducea un omagiu unui anotimp al înfloririi, al bucuriei ieșirii din tristețea și mohoreala iernii.
Orchestra Maggio Musicale Fiorentino susține activitatea concertistică din sezoanele de operă ale Teatro Comunale di Firenze încă de la începuturile sale și este astăzi foarte apreciată de regizori și public, cu o amplă notorietate internațională. Din 1969 până în 1981, directorul permanent al orchestrei a fost Riccardo Muti, apoi Zubin Mehta (director muzical din 1985 și, din 2006, director onorific pe viață), iar din 2018 până în 2019, Fabio Luisi. Începând cu anii 1950, Orchestra a realizat numeroase înregistrări, a avut numeroase apariții la radio și televiziune și a primit premii prestigioase, inclusiv premiul Grammy în 1990.
Peter Grimes, de Benjamin Britten – operă în concert cu proiecții multimedia în premieră pe scena Festivalului Internațional George Enescu
Peter Grimes, de Benjamin Britten, una din operele majore ale perioadei contemporane a fost interpretată în premieră la București, pe 15 septembrie, în versiune concertantă. Sub bagheta dirijorului britanic Paul Daniel, au evoluat Orchestra Națională a Radiodifuziunii Române, alături de Corul Radio, dirijat de Ciprian Țuțu.
Spectacolul a fost încă o premieră de vizionat pe Scena Sălii Palatului, în cadrul Festivalului Internațional “George Enescu” și s-a îmbinat cu o poveste vizuală, imaginată de regizorul multimedia Carmen Lidia Vidu ca un film grafic.
“Am desenat cadru cu cadru tot filmul operei. Sunt cel puțin 500 de desene transformate în 500 de filme scurte pe care am să le redau în tempo-ul dirijorului Paul Daniel. Ba mai mult, am încercat să desenăm personajele în funcție de distribuția prezentă la Festivalul Enescu. Desenatoarea Gabi Skinder a depus o muncă titanică, iar Julien Javions este cel care a transformat desenele în film“, spunea Carmen Lidia Vidu.
Distribuția a inclus artiști lirici internaționali, rolul principal fiind interpretat de tenorul Ian Storey, una din vocile foarte respectate ale scenei internaționale pentru interpretările operelor wagneriene și apreciat pentru nuanțele deosebite pe care le aduce chiar rolului Peter Grimes.
La debut, Peter Grimes, opera semnată de Benjamin Britten a fost la fel de căutată sau chiar a depășit box-office-ul Madamei Butterfly și a Boemei, două opere foarte iubite, alături de care noua lucrare s-a aflat pe afiș în iunie 1945, la Londra. Pentru istoria operei britanice, Peter Grimes reprezintă o piatră de temelie, iar amatorii de clasamente o vor găsi cuprinsă în top-urile populare internaționale de genul “Cele mai bune 100 de opere din toate timpurile”. Totuși, pentru melomanii din România ocazia de a o asculta integral este una rară și se oferă în cadrul ediției 2019 a Festivalului Internațional George Enescu.
Cea care l-a inspirat și îndemnat pe Benjamin Britten să compună opera a fost povestea pescarului Peter Grimes, deși libretul final se îndepărtează de sursa sa de inspirație. Istoricii muzicali consemnează faptul că Britten a descoperit întâmplător, pe raftul unui anticariat, poemul The Borough al poetului britanic din secolul XVII, George Crabbe, în care acesta vorbește despre pescarul Grimes și viața sa într-un orășel pescăresc. Povestea i-a amintit lui Britten de Suffolk, orașul său natal și a dorit să transpună neapărat poemul în operă. Astfel, pescarul Grimes, o persoană aspră și nemiloasă, care este acuzat de uciderea propriilor ucenici, a ajuns un nume de referință în lumea muzicii.
În forma de libret, povestea originală capătă nuanțe. Pescarul Grimes este un personaj mai complex, dezvăluie în relația sa cu Ellen Orford, învățătoarea din sat și alte fațete ale personalității sale. În primă instanță, Grimes este absolvit oficial de suspiciunea de a-și fi ucis unul dintre ucenici, găsit înecat pe coastele satului. Deși este sfătuit să nu își mai ia nici un ajutor, Grimes refuză, își alege un nou ucenic. Într-un moment de tensiune, o dispută cu angajatorul lui cel aspru și ursuz, ucenicul cade accidental de pe o stâncă și moare. Oamenii reacționează prompt și îl acuză din nou de crimă pe pescar. Pentru a scăpa de mânia comunității, Peter Grimes acceptă sugestia de a pleca în larg și de a se scufunda cu propria barcă. Față de original, în versiunea propusă de libretistul Montague Slater, vinovăția lui Grimes nu este așa de certă, iar publicul este invitat să își contureze opinia ca într-un veritabil policier. Britten consideră opera ca un simbol a luptei individului față de preconcepțiile societății “A subject very close to my heart—the struggle of the individual against the masses. The more vicious the society, the more vicious the individual.”
“Am crescut la Dunăre, printre pescari. Un mix de români și de sârbi. Eu copil, ei oameni ai apelor. Casele satului Gornea sunt lipite între ele. Noi eram perete-n perete cu birtul satului. Îmi amintesc câinii mari ai cârciumăresei, cele 2 fete “ușoare” de peste drum, uciderea unui tânăr și multe altele pe care nu le pot povesti dar ele sunt în biografia mea și în opera Peter Grimes”, mărturisea Carmen Lidia Vidu despre relația personală stabilită cu lucrarea.
Compoziția lui Britten este densă, masivă, implică secvențe corale impresionante, roluri intense, momente tensionate, dramatice și alteori, în contrapunct, umor și tușe frivole. Orchestra preia pasaje întregi, conducând auditoriul prin subiect.
Publicul Festivalului a avut deja ocazia de a audia parte din aceste fragmente în concertul London Symphony Orchestra din această ediție a festivalului. Orchestra britanică a interpretat “Patru interludii marine și Passacaglia”- un grupaj din cele șase interludii orchestrale din Peter Grimes, unde marea este martorul dramei personajului principal și este oglinda stărilor lui, în același timp rămânând, dincolo de poveștile individuale, impasibilă, constantă.
Creația lui George Enescu readusă în atenția internațională și inclusă în repertoriul marilor orchestre
Festivalul Internațional George Enescu ne asigură acces la tot ce e mai valoros în muzica clasică mondială în momentul de față și este, totodată, o cale privilegiată de a readuce creația enesciană în atenția publicului. Tot mai multe orchestre de calibru internațional includ lucrări de Enescu în repertoriul lor și tot mai mulți muzicieni străini descoperă fascinați frumusețea și profunzimea muzicii lui George Enescu.
”Este un privilegiu să-i invit la București în acest an pe colegii mei muzicieni iluștri, într-un număr mai mare decât până acum, dar este chiar și mai valoros faptul că, pe lângă concertele din București și din restul României, artiști internaționali de renume vor interpreta opera lui Enescu în cadrul evenimentelor partenere din Italia, Germania, Belgia, Republica Moldova și Canada, astfel contribuind la creșterea vizibilității și a aprecierii pentru moștenirea muzicală extraordinară lăsată de către marele compozitor român” – spunea Vladimir Jurowski, directorul artistic al Festivalului Enescu la deschiderea ediției din acest an.
În total, 35 de lucrări semnate de George Enescu vor fi interpretate de orchestre de calibru și muzicieni internaționali de prestigiu pe scena Festivalului, făcând să vibreze moștenirea spirituală a marelui compozitor român pe toată durata Festivalului ce îi poartă numele.
Trei dintre acestea au fost oferite publicului în cele cinci evenimente muzicale notabile care au compus programul Festivalului Internațional George Enescu din ziua de sâmbătă, 14 septembrie.
În seria Recitaluri și concerte camerale, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă, a avut loc recitalul pianistului și compozitorului canadian Marc-André Hamelin.
În program: Suita a III-a – de G. Enescu, Sonata a III-a în re major – de G. Enescu, Sonata I în la major – de Samuel Feinberg, Sonata a II-a în la minor op. 2 - de Samuel Feinberg, Sonata a III-a în sol minor - de Samuel Feinberg.
Canadianul Marc-André Hamelin și-a construit o reputație internațională de pianist foarte tehnic și expresiv totodată, fiind admirat pentru naturalețea cu care abordează repertoriul clasic.
El este, de asemenea, apreciat pentru efortul și curajul de a aborda rarități muzicale din secolele XIX și XX, un demers prezent și în propunerea de program cu care vine în Festival. Pe lângă cele două lucrări de George Enescu, Hamelin include în program trei sonate, poeme de un mare rafinament, ale compozitorului rus Samuel Feinberg, intrat sub un văl de uitare după epoca sovietică, deși era considerat un ”urmaș muzical al lui Scriabin”.
Marc-André Hamelin înregistrează în exclusivitate Hyperion Records. Cele mai recente înregistrări ale sale sunt din Schubert, Morton Feldman și Concertul de pian nr.3 al lui Rachmaninov, alături de Orchestra Filarmonicii din Londra, sub bagheta lui Vladimir Jurowski. Discografia sa numără 60 de albume Hyperion, din compozitori precum Alkan, Godowsky și Medtner, Brahms, Chopin, Liszt, Schumann și Șostakovici.
În cadrul secțiunii Muzica Secolului XXI, la Sala Radio, a concertat Orchestra Filarmonicii „Moldova” din Iași, sub bagheta lui Brad Lubman, unul dintre cei mai renumiți dirijori ai muzicii moderne din ultimele două decenii.
Soliști: Ilya Gringolts - la vioară, Ad Libitum Quartet și Grau-Schumacher piano duo.
În program: „Tempo 80” pentru orchestră – de Călin Ioachimescu, Concertul pentru vioară și orchestră „Paysages avec figures absentes – Nachlese IV” - de Michael Jarrell , „Über trügerische Stadtpläne und die Versuchungen der Winternächte (Dichotomie II)” – de Johannes Maria Staud și Concertul pentru două piane și orchestră „Zones de Turbulences” - de Philippe Manoury.
Un program care aduce în atenția publicului căutător de descoperiri și experiențe inedite sau doar curios despre ce se întâmplă în muzica contemporană în momentul de față, un limbaj compozițional de avangardă. Se explorează teritorii de frontieră sau chiar abordări inter-disciplinare prin care autorii implică în demersul creativ asistența computerului, matematica sau descoperirile din neuro-științe.
Programul s-a deschis cu lucrarea compozitorului român Călin Ioachimescu - muzician care explorează lumea interioară a sunetului, folosind "un limbaj bazat pe legi acustice și psiho-acustice". Călin Ioachimescu este cel care a pus bazele studioului de muzică electronică pe care l-a condus până în anul 2010. Creațiile sale au fost recompensate cu numeroase premii internaționale, lucrările lui fiind interpretate în concerte și festivaluri atât în România, cât și în străinătate.
A urmat lucrarea lui Michael Jarrell - considerat unul dintre cei mai importanți compozitori elvețieni ai generației sale. ”Un muzician care este un delicat făurar (prin detaliile prețioase) și, totodată, un pictor (prin perspectivele atent alese) și un poet (prin ambianțele captivante)” – îl caracteriza Le Monde în 2018. Are o activitate componistică bogată, fiind invitat regulat în rezidențe - Orchestra din Lyon, Festivalul din Lucerna. Este profesor de compoziție la Universitatea din Viena și la Conservatorul din Geneva. Festivalul Musica Nova din Helsinki i-a dedicat ediția sa din 2000.
Johannes Maria Staud este un tânăr muzician (născut în 1974) despre care critica a scris că este printre puținii compozitori de stil „avangardist” a cărui muzică a reușit să treacă peste cel mai dificil obstacol dintre toate: de a avea și o a doua reprezentație. Iar muzica lui Staud este, într-adevăr, cerută de soliști, ansambluri de muzică nouă, grupuri de cameră și orchestre din întreaga lume (inclusiv din Extremul Orient), ceea ce poate fi considerat un semn că aceste compoziții au un viitor. Este atras de sonoritățile electronice și este un foarte minuțios observator al fiecărui detaliu (partiturile sale frumos scrise fiind o oglindire fidelă a acestui lucru).
Opera francezului Philippe Manoury este puternic influențată de Pierre Boulez, Karlheinz Stockhausen și Iannis Xenakis. El folosește compoziția asistată de computer și multe dintre lucrările lui sunt gândite pentru orchestre mari, dispuse simetric pentru a reda efecte spațiale de stânga-dreapta incluse în compoziții. Are un portofoliu foarte vast de compoziții care include de la operă și muzică de cameră, până la concerte de muzică electronică.
Cvartetul de coarde Ad libitum a fost fondat în 1988 la Universitatea de Artă George Enescu din Iași. Face turnee în Europa și este invitat de festivaluri prestigioase precum: Printemps des Arts (Monte Carlo), Festivalul Orlando (Olanda), Luberon (Franța), Bensheim (Germania), Gstaad (Elveția), Festivalul Maribor (Olanda). A concertat în săli celebre, precum Musée D'Orsay și Cortot (Paris), Diligentia (Haga), De Doelen (Rotterdam), Konzerthaus (Berlin), Concertgebouw (Amsterdam), Kaisersaal (Frankfurt) Bonn), Temppeliaukion (Helsinki), Ateneul Român (București), Filarmonica Moldovei (Iași) etc.
Tot în data de sâmbătă, 14 septembrie, în cadrul Forumului Internațional al Compozitorilor, s-a putut urmări live, pe site-ul Festivalului Enescu sau direct în sală discuțiile cu muzicienii contemporani prezenți în Festival. La Universitatea Națională de Muzică din București au vorbit despre arta lor poetică, crezul lor artistic și modul personal de percepere al universului muzical contemporan compozitorii Johannes Maria Staud (Austria), Philippe Manoury (Franța), Călin Ioachimescu (România) și Constantin Basica (România/SUA). Moderatorul sesiunii este compozitorul și profesorul Dan Dediu.
Pe scena Ateneului Român programul a continuat cu un nou concert din seria Recitaluri și concerte camerale, cu Orchestra Filarmonicii Regale din Liège, care îl va avea la pupitru pe Tiberiu Soare. Soliști au fost doi muzicieni de calibru internațional: soprana Anna Caterina Antonacci și pianistul Denis Kozhukhin.
În program: Variațiuni pe o temă de Paganini pentru pian și orchestră – de W. Lutosławski, Rapsodia pe o temă de Paganini pentru pian și orchestră – de S. Rahmaninov, „La Voix Humaine” - operă pentru soprană și orchestră – de F. Poulenc.
Recunoscută ca una dintre cele mai bune soprane din generația sa, Anna Caterina Antonacci a câștigat premii internaționale prestigioase la concursurile Voci Verdiane, Callas și Pavarotti. Angajamentele ei din această stagiune includ: La ciociara, la Teatro Lirico di Cagliari, o nouă producție pentru Gloriana, de David McVicker, la Teatro Real Madrid, La Voix humaine / Il Segreto di Susanna și Dialogues des Carmélites, la Teatro Regio din Torino și Cassandra și Les Troyens, la Wiener Staatsoper, Iphigenie en Tauride, cu Orchestra of the Age of Enlightement – rol în care a putut fi admirată în urmă cu câteva zile pe scena Festivalului.
Câștigător al marelui premiu al Concursului Queen Elisabeta 2010 de la Bruxelles, Denis Kozhukhin s-a impus ca unul dintre cei mai buni pianiști ai generației sale. Spectacolele lui au fost recompensate de critici cu atribute precum „magice”, „imperiale”, „fascinante”. În sezonul 18/19, Kozhukhin și-a făcut debutul la BBC Proms, interpretând un concert de pian al lui Șostakovici.
Kozhukhin cântă frecvent cu multe dintre cele mai importante orchestre internaționale - Royal Concertgebouw Orchestra, London Symphony, Staatskapelle Berlin, Chicago Symphony, London Philharmonic, London Philharmonia Orchestra, Philadelphia Orchestra, San Francisco Symphony, Mahler Chamber Orchestra, HR-Sinfonieorchester, NDR Radiophilharmonie, Orchestra Simfonică din Viena, Orchestre National de France, Orchestra Mariinsky, Filarmonica din Sankt Petersburg, Filarmonica Cehă, Filarmonica Regală de la Stockholm, Orchestra Filarmonică de la Oslo, Orchestre de la Suisse Romande și Simfonia NHK.
Interpretează în mod regulat sub bagheta unor dirijori precum Daniel Barenboim, Sir Simon Rattle, Valery Gergiev, Vladimir Jurowski, Gianandrea Noseda, Paavo Järvi, Vladimir Ashkenazy, Jaap van Zweden, Thomas Dausgaard, Stephan Deneve, Jakub Hrusa, Vassily Petrenko, Kristjan Järvi, Emmanuel Krivine, Jaime Martin, Andrés Orozco-Estrada, Xian Zhang, Rafael Payare, Donald Runnicles, Vasilly Sinaisky și Yuri Temirkanov.
Royal Philharmonic Orchestra din Liège este singura orchestră simfonică profesionistă franceză din Belgia, finanțată de Federația Valonia-Bruxelles. Susține regulat concerte în faimosul salon al Filarmonicii din Liège și este invitată în turnee și festivaluri din Europa, Japonia și SUA. În sezonul 2018/2019, OPRL participă la Festivalul Catedralelor Picardiei, La Seine Musicale (Paris) și Concertgebouw din Amsterdam și la prestigiosul festival Enesco din București. A colaborat cu artiști și dirijori reputați, precum Jean-Jacques Kantorow, Renaud Capuçon, Nicholas Angelich, Gary Hoffman, Adrien La Marca și a comisionat creații de Éric Tanguy (2017), Philippe Boesmans, Fazil Say (2019) și ale tânărului belgian Gwenaël Grisi (2019).
În seria Mari Orchestre ale Lumii, la Sala Mare a Palatului, Orchestra Filarmonicii din Oslo a susținut un concert sub bagheta dirijorului Vasily Petrenko. Solist: Johannes Moser – violoncel.
În program: Poemul simfonic „Don Juan” - de R. Strauss, Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră - de George Enescu și Simfonia a V-a în mi minor - de P.I. Ceaikovski.
Salutat de Revista Gramophone ca „unul dintre cele mai buni violonceliști din uimitoarea ligă a tinerei generații”, violoncelistul germano-canadian Johannes Moser a cântat alături de orchestre de calibru mondial, precum Berliner Philharmoniker, Filarmonica din New York, Filarmonica din Los Angeles, Simfonia din Chicago, BBC Philharmonic la the Proms, London Symphony, Bayerischen Rundfunks, Concertgebouw, Tokyo NHK Symphony, Philadelphia și Cleveland Orchestra, sub bagheta unor dirijori la cel mai înalt nivel, inclusiv Riccardo Muti, Lorin Maazel, Mariss Jansons, Valery Gergiev, Jourin Gergiev, Franz Welser-Möst, Christian Thielemann, Pierre Boulez, Paavo Jarvi, Semyon Bychkov, Yannick Nézet-Séguin și Gustavo Dudamel.
Cunoscut pentru interpretările sale în genul clasic, el este foarte atras și de muzica contemporană. Crezul lui Johannes este că muzica trebuie să ajungă la toate publicurile, de la grădiniță până la facultate și nu numai. De aceea, el combină majoritatea angajamentelor sale de concert cu masterclass-uri, vizite în școli și prelegeri.
Coordonarea dialogului de pe scenă îi va reveni în această seară strălucitorului Vasily Petrenko, care știe să obțină de la tehnica și nuanțata Orchestră a Filarmonicii din Oslo toate efectele cromatice necesare pentru o seară regală, de mare rafinament.
Programul zilei de sâmbătă s-a încheiat cu opera în concert „Arminio”, de Händel, cu Orchestra Armonia Atenea. În seria Concertele de la miezul nopții, la Ateneul Român, sub bagheta lui George Petrou.
În distribuție: contra-tenorul Max Emanuel Cencic – considerat unul dintre cei mai buni contra-tenori din lume - în rolul lui Arminio, soprana Sandrine Piau - în rolul Tusneldei, soprana Aleksandra Kubas-Krunk - în rolul lui Sigismondo, mezzosoprana Ruxandra Donose - în rolul Ramisei, tenorul Sebastian Monti - în rolul lui Varo, bas-baritonul Pavel Kudinov - în rolul lui Segeste și contratenorul David DQ Lee - în rolul lui Tulio.
Opera ”Arminio” se pare că a fost una dintre preferatele lui Haendel. Ea spune povestea intrigată a unui șef de trib germanic, Arminio, care luptă împotriva invaziei romane a țării sale, însă cedează cererilor soției sale, Tusnelda, de a se retrage de pe câmpul de luptă de teamă de a nu fi luat prizonier. Opera include arii de o deosebită virtuozitate care vor duce la incandescență talentul prestigioasei distribuții aduse pe scena Festivalului de George Petrou.
Fondată în 1991, orchestra Armonia Atenea abordează un repertoriu foarte amplu, care include de la concerte din barocul timpuriu, până la lucrări de secol XXI, precum și producții de operă și balet. Orchestra este invitată regulat la cele mai prestigioase festivaluri din lume, precum Musikverein, Théâtre des Champs-Elysées, Opera Royal de Versailles, Concertgebouw, Pleyel, Festivalul de la Innsbruck, Festivalul Versailles și prestigiosul Festival George Enescu de la București.
Armonia Atenea are o discografie foarte bogată, cu înregistrări la DECCA, SONY CLASSICAL, EMI Classics, MDG, ECM Records, foarte apreciată de presa internațională de specialitate - Diapason, BBC, Opéra-Découverte etc. Cea mai recentă înregistrare, la DECCA, este opera Alessandro, de Handel, cu o distribuție răsunătoare: Max-Emanuel Cencic, Karina Gauvin, Julia Lezhneva și Xavier Sabata – care a fost aclamată de critică (Diapason d 'Or, Choc Classica, Choc al anului 2012, înregistrarea anului - BBC, „Cea mai bună înregistrare a Anului” și marele premiu la Premiile Internaționale de Opera 2013).
Cristian Măcelaru va prelua bagheta de la Mariss Jansons pentru concertul cu Orchestra Regală Concertgebouw, pe 18, 19 septembrie, la Amsterdam și 21 septembrie, la București
Dirijorul Emerit Mariss Janson a fost nevoit să își anuleze concertele alături de Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam în datele de 18 și 19 septembrie și pe 21 septembrie la București, din motive de sănătate.
Orchestra este recunoscătoare dirijorului român Cristian Măcelaru, care a fost de acord să preia programul neschimbat în timp atât de scurt.
În 2017, Cristian Măcelaru a debutat alături de Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam cu lucrări de Mozart, Strauss și Wagner. El a dirijat de asemenea programe în octombrie 2018 și martie 2019.
Cristian Măcelaru este Dirijor Principal al WDR Sinfonieorchester din Köln, începând cu sezonul 2019/2020. În calitate de dirijor principal, dirijează anual, din 2013 Orchestra din Philadelphia, programele pe bază de abonament și concerte speciale. Este de asemenea director muzical al Festivalului Cabrillo, cel mai longeviv festival american dedicat muzicii contemporane.
Cristian Măcelaru și-a început cariera ca violonist, a fost cel mai tânăr concertmaestru din istoria Orchestrei Miami Symphony. A participat la dirijarea progamelor Centrului Muzical Tanglewood și Aspen Music Festival, studiind cu David Zinman, Rafael Frühbeck de Burgos, Oliver Knussen și Stefan Asbury. Studiile principale le-a desfășurat cu Larry Rachleff, la Rice University, Huston. În 2014 a fost câștigător al Premiului pentru Dirijat Sir Georg Solti, după ce anterior a primit premiul Sir Georg Solti pentru cel mai bun dirijor aspirant (Emerging Conductor Award).
Cristian Măcelaru a captat atenția publicului, în februarie 2012 când a dirijat Chicago Symphony Orchestra, ca înlocuitor al lui Pierre Boules, într-o serie de concerte care au fost întâmpinate cu entuziasm de criticii muzicali.
De atunci a dirijat orchestre în toată lumea, inclusiv Los Angeles Philharmonic Orchestra și City of Birmingham Symphony Orchestra.