Ziarist, om de televiziune - realizator de emisiuni şi conducător de posturi şi redacţii TV, producător de film - 46 de lungmetraje artistice, ca director al Casei de Filme Unu, romancier, dramaturg şi scenarist, Ion Bucheru (absolvent al Liceului „Mihai Viteazul” din Bucureşti şi al Facultăţii de Filosofie şi Ziaristică a Universităţii din Bucureşti) a condus publicaţii centrale, a predat cursuri de televiziune în învăţământul superior, a publicat 20 de volume de teatru, proză şi eseistică. I-au fost puse în scenă piese în teatre din ţară, la teatrul radiofonic şi TV. După scenariile sale s-au făcut filme de ficţiune şi documentare. Este membru al Uniunii Cineaştilor din România. Cartea sa, „A meritat”, care poate fi găsită începând de astăzi cu Jurnalul, este o tulburătoare trecere prin istoria recentă a României, parcurgând două sisteme, unul mai nociv ca altul: cel comunist şi cel „capitalist”.
Ion Becheru ne-a dezvăluit de ce simţit nevoia să scrie această carte. Să fie vorba despre o descărcare pentru înfrângerile pe care le-a suferit de-a lungul vieţii? „Nedreptăţile nu au fost puţine şi, într-un fel, le trăieşte şi eroul acestei cărţi. Ca ziarist, nu i s-a dat dreptul să spună ce vede, iar când totuşi a spus adevărul, i s-au înscenat motive pentru care a fost dat afară. Asemenea momente am trăit şi eu, şi atunci când am fost înlăturat din funcţia de vicepreşedinte al Radioteleviziunii Române, şi atunci când, pentru că am vrut şi am produs la Casa de Filme Unu o operă majoră a lui Lucian Pintilie, «De ce trag clopotele, Mitică?», a trebuit să mă întorc în televiziune, pe o funcţie modestă. Lista ar putea continua, dar puteţi regăsi o mulţime de astfel de moment în paginile cărţii”, mărturiseşte Ion Becheru.
Dar cu ce rămâne cititorul după ce parcurge acest roman? De ce ar trebui să cumpere cartea și să o citească? Ne explică autorul: „Cartea descrie România trecând prin două sisteme. Faptul că în socialismul autohton erai împiedicat să spui adevărul a fost şi este, parcă, întrecut doar de abuzurile şi corupţia specifice capitalismului dâmboviţean şi acestei fără-de-sfârşit tranziţii către nimeni nu ştie unde... Cititorul va înţelege lupta unui ziarist cu tot ce este mai nociv în totalitarismul comunist care îţi bagă pumnul în gură şi, pentru vremurile de acum, corupţia, domnia banului şi manipularea, care, din păcate, împiedică ziaristul, şi nu numai, să-şi îndeplinească profesia”.
Noi, cei mai tineri, suntem curioşi ce presupunea meseria de ziarist, de cineast şi cea de om de televiziune înainte de 1989. Însă Ion Becheru ne trimite să răsfoim buchiile cărţii sale: „Răspunsul îl găsiţi, cu siguranţă, în romanul de faţă, precum şi în alte câteva romane ale căror titluri Editura Hoffman a avut amabilitatea să mi le menţioneze la sfârşitul cărţii”.
Acum în vârstă de aproape 87 de ani, Ion Bucheru s-a dedicat scrisului. Însă rămâne ancorat în realităţile ţării şi îl doare de cât suferă românii şi România. „Principala mea activitate este cea de observator atent a ceea ce se întâmplă în România şi în lume şi asta mă face să devin din ce în ce mai îngrijorat de ceea ce văd. Şi mă uimeşte cum am ajuns să trăim în epoca post-adevărului…”, încheie cu durere în glas fostul mare om de televiziune.
L-a descoperit pe răzvrătitul Mircea Daneliuc, dar n-a avut parte de recunoştinţă
Ion Bucheru a fost director al Casei de Filme Unu între 1974 şi 1982, unul dintre marile studiouri de film ale României comuniste. În mandatul său au fost realizate câteva filme importante, ca „Iancu Jianu Zapciu”, „Iancu Jianu Haiducul”, „Dumbrava minunată”, „Duios Anastasia trecea”, „Toamna Bobocilor” sau „Alo, aterizează străbunica”, cu crema actorilor în rolurile principale: Amza Pellea, Draga Olteanu, Horaţiu Mălăele, Ştefan Iordache, Valeria Seciu, Adrian Pintea, Ştefan Mihăilescu Brăila, Sebastian Papaiani sau Octavia Cotescu. Sub bagheta lui Ion Becheru au debutat 7 regizori de primă mână ai României, printre care Alexandru Tatos, Mircea Daneliuc, Tudor Mărăscu, Nicolae Mărgineanu ori Alexa Visarion. „Da, am debutat un număr de şapte regizori, între care şi Mircea Daneliuc. În afară de el, care, din câte ştiu eu, nu s-a înţeles cu nimeni, am păstrat relaţii strânse cu toţi colaboratorii mei - regizori, directori de fotografie, scenografi şi, fireşte, actori. Le-am urmărit cu bucurie şi satisfacţie cariera, iar eu sunt fericit ori de câte ori ei îmi telefonează să-mi spună că mi-au citit câte o carte tocmai apărută”, mărturiseşte Ion Bucheru.
Cartea are o poveste de film: văzând nedreptățile suferite de tatăl lui, copilul acestuia devine procuror şi se luptă cu cei care i-au făcut viața imposibilă părintelui său