Mi-a atras atenția ceva foarte important: oamenii arătau diferit față de toți cei pe care i-am întâlnit prin țările prin care am tot călătorit în ultimele luni. Am observat și un alt comportament. Românii sunt parcă mult mai liniștiți, mai încrezători. Nu sunt atât de încrâncenați și preocupați ca americanii, de exemplu. Unii americani sunt de-a dreptul îngrijorați. În SUA, acum, toți așteaptă alegerile prezidențiale ca pe o izbăvire. Este același sentiment și de-o parte, și de cealaltă a preferințelor politice. Ca pe un drum pe care abia așteaptă să ajungă la capăt, după care să o poată lua de la zero.
Eu îi înțeleg, sunt decenii de când nu au mai traversat așa vremuri tensionate și cu atâtea lipsuri. Sunt mulți tineri care n-au prins vremurile de glorie ale Americii când nu exista grija zilei de mâine. În ultima vreme, mult prea multe probleme s-au aglomerat pe capul lor. Se vede treaba că românii, căliți de timpuri, trec mai ușor prin furtuna asta a scumpirilor, a neajunsurilor și insatisfacțiilor. Mă uit atent la fețele noastre, ale românilor. Inspiră încredere că vor parcurge această perioadă luptând cu viața și greutățile ei și răzbind ca în multe alte ocazii. Au puterea să vorbească despre orice, chiar să bârfească, să zâmbească, să mai spună un banc...
Duminica trecută am fost în parc. Am intrat în vorbă cu oamenii. Vorbeau despre orice, mai puțin despre lipsuri. Parcă le era rușine. Lume îmbrăcată curat, chiar cochet. Cu o droaie de copii râzând, lăsau impresia că nimic nu-i sperie și sunt convins că chiar așa și era. Timpul frumos de afară se reflecta pe fețele lor. Inspirau un sentiment de bine, de siguranță, de optimism.
Zilele care au urmat m-au mai purtat și prin alte locuri. Și, credeți-mă, nu a fost doar o impresie a mea de prima zi după revenirea în țară. Am observat aceeași stare de optimism. Nu este vorba doar că mi-era mie dor de țară și că, revenit acasă după o vreme, totul îmi pare roz. Este deja o stare de fapt reală, palpabilă, iar toate astea mi-au transmis și mie o stare de bine, de liniște, de optimism. Este total diferit față de vârtejul prin care am tot călătorit. Da, mă simt bine acasă printre ai mei, în țara mea, doar că acum este ceva mai mult.
Dragilor, noi să ne vedem vinerea viitoare cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne Ajută!