Actrița Florina Cercel a murit în această dimineață. Avea 76 de ani. A fost răpusă de un cancer la plamâni.
„Echipa Teatrului Național din București anunță cu adâncă durere că astăzi se desparte de marea actriță FLORINA CERCEL.
După mai bine de 45 de ani de carieră pe scena Naționalului, „Țuca” ne părăsește azi, lăsându-ne tot mai triști, lipsiți de prezența sa impunătoare, de forța și de talentul său incontestabil, de farmecul atâtor roluri memorabile, de dăruirea sa remarcabilă în fiecare apariție scenică.
Vom reveni cu amănunte despre ceremonia funerară.
Dumnezeu să o aibă în paza Sa!
Rămas bun, Florina Cercel!”
A terminat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, în 1964. În 1973 a câștigat prin concurs un loc la Teatrul Național. În 1990 i s-a acordat Premiul UNITER pentru cea mai bună interpretare feminină, pentru rolul Vassa Jeleznova din piesa omonimă de Maxim Gorki. Este distinsă cu Premiul Ministerului Culturii pentru cea mai bună actriţă a anului 2002, în rolul Annei Andreevna, din piesa Revizorul de Nikolai Gogol. A jucat în telenovelele Inimă de țigan și Regina.
Din 1972 a făcut parte din echipa Teatrului Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti. ''Bacantele'' după Euripide, ''Revizorul'' de N.V. Gogol, ''Moartea unui comis voiajor'' de Arthur Miller, ''Căsătoria'' de Gogol, ''Azilul de noapte'' de M.Gorki sunt doar câteva dintre piesele în care a fost distribuită pe scena Naţionalului bucureştean. De asemenea, a fost "Regina" în piesa ''Regele moare'' de Eugen Ionescu, în regia lui Victor-Ioan Frunză, prezentată la ''Theatrum Mundi'' din Capitală (2002), a jucat şi în ''Camerista'' şi ''Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal''.
Printre cele mai recente roluri s-au numărat cel al Teodorei din ''Dumnezeu se îmbracă de la second-hand'' (2014) de Iulian Margu, în regia lui Ion Caramitru, şi Zerline din piesa ''Camerista'' (200)după Hermann Broch, regizată de Dan Stoica.
A jucat şi în filme: ''Fraţii'' (1970), ''Filip cel bun'' (1973), "Prin cenuşa imperiului" (1976), ''Iarna bobocilor'' (1977), ''Vară fierbinte'' (1982), ''Căruţa cu mere'' (1984), ''Crucea de piatră'' (1993), ''Les Percutes'' (2002), ''Ambasadori, căutăm patrie'' (2003), ''The Half Life of Timofey Berezin'' ("Viaţa lui Timofey Berezin") (2006). La postul Acasă TV, a interpretat roluri în serialele TV: ''Inimă de ţigan'' (2007), ''Regina'' (2008), ''Aniela'' (2009).
La 29 octombrie 2002, a avut loc premiera absolută la Teatrul Naţional de Televiziune a spectacolului ''Ultima haltă în Paradis'' de Valentin Nicolau, în regia lui Alexandru Tocilescu, în care Florina Cercel şi Florin Piersic au interpretat rolurile principale.
„Oamenii. Oamenii sunt pe primul loc în amintirile mele. Și am cunoscut oameni extraordinari și colegi de scenă... Dacă plec de la profesorii din liceu... și azi am o amintire senzațională cu profesoara mea de literatură, doamna Darie Turușenco. Era extrem de minionă și grațioasă, avea părul grizonat și tuns scurt, parcă era un cadru din felicitările care se trimiteau cu femei frumoase pe timpuri. A trăit foarte mult... am vorbit cu ea când a făcut 98 de ani. Am fost chiar și într-un studio de televiziune. Am amintiri teribile despre profesori, apoi despre profesorii din facultate, despre marii actori... oameni care mi-au desenat traiectoria artistică și a vieții, pe care nu i-am uitat și nu am să-i uit niciodată. Colegi teribili – când eu eram în anul întâi, Gheorghe Dinică era în anul patru. Mă uitam la el ca la un zeu. De fapt era. Era un zeu. Juca senzațional. După aceea în teatru, eu la Timișoara am întâlnit oameni extraordinari”, a declarat Florin Cercel într-un interviu dat pentru Jurnalul în 2015.
„Viata mea? Nu stiu daca am sau am avut o deviza in viata mea in afara profesiei mele. Ca actrita am incercat si incerc mereu sa fiu naturala, credibila, sa nu alunec in rutina. Intr-un cuvant – poate cam pretios – ma straduiesc «sa ma nasc» cu fiecare rol nou.
Mi-au placut toate rolurile pe care le-am interpretat. Omul nu e niciodata numai pozitiv sau numai negativ – fascinatia raului ilustreaza mai bine necesitatea binelui. Au existat «potriviri» intre roluri si viata mea privata – cel mai adesea in momente fericite sau chiar tragice pentru mine. Rolul «manusa» nu exista sau poate inca n-a fost scris!
Imi place sa privesc numai inainte, dar categoric 1988, «Vassa Jeleznova», de Maxim Gorki, a fost momentul decisiv al carierei mele. Sacrificii? Acum cred ca puteam sa fac mult mai multe sacrificii, acum cred ca uneori am pierdut timpul cu fleacuri!
Una dintre aprecierile din partea publicului care mi-a ramas in suflet a fost intr-o zi, prin primavara lui ’97, in plin centru, pe strada, un tanar a ingenuncheat in fata mea rostind: «V-am vazut aseara la National in "Azilul de noapte". Va multumesc!»”, a declarat actrița pentru Jurnalul în 2008.