Dragii mei, foarte important este să fiți bine pregătiți, să munciți până la epuizare, să aveți acel har al comerțului hărăzit de Doamne Doamne și veți ajunge sus. Dar ca să ajungeți în vârf aveți nevoie și de noroc. Să aveți acei ochelari care să vă ajute să vedeți acolo unde alții nu văd nimic, oportunitatea. Să vă impuneți să câștigați puțin, sigur, pe termen lung. Să nu vă dați înapoi de la nicio afacere oricât de mică vi se pare.
Să începem cu exemple. În 1992, era o lipsă totală de pungi, punguțe, care să însoțească un cadou. Deși trecuseră 2 ani de la Revoluție. Veniseră în țară sute de mii de români din comunitățile de afară. Niciunuia nu-i sărise în ochi această oportunitate? Cu siguranță că da. Doar că cei mai mulți veniseră să dea tunuri, să se îmbogățească rapid. Alții pur și simplu nu știau cum să procedeze. Eu, în 1990, urmam, la New York, cursurile prin corespondență la Universitatea Columbia, la specialitatea referitoare la stocuri de marfă. Așa am găsit câteva stocuri uriașe de astfel de pungi. Încă nu erau chinezii pe piață. Angrosiștii din România s-au bătut să cumpere containerele cu marfă, punguțele cadouri. În câteva luni, piața era plină. Cei cu magazine de cadouri aveau, în sfârșit, cum să ofere marfa în condiții elegante. O afacere care părea mică, derizorie față de visurile unora. Dar mie mi-a adus un profit frumușel. Am scris și un articol la vremea aceea, „Punguța cu doi bani”!
Altă afacere „mică”. Grătare portabile de weekend, care funcționau cu rocă vulcanică. Românii care plecau duminica la iarba verde aveau tot felul de improvizații pe post de grătar. Am găsit stocuri de grătare mici și containere întregi cu săculeți de rocă vulcanică. Pur și simplu am dezvoltat un business din asta. După ce am umplut piața de grătare, am făcut bani din rocă. La vremea aia nu se știa de roca vulcanică românească. Se știa de cărbuni și atât. Așa că ideea unui miner m-a făcut să sistez importul de rocă vulcanică și să vând rocă românească.
Tot la capitolul afaceri neatractive a fost și următoarea. Deja luase avânt comerțul cu haine second hand. Toate angrourile erau în București. Cele mai multe magazine erau în zona Moldovei. Sute de mașini veneau zilnic din Moldova și cumpărau din București. Am închiriat silozurile unui fost C.A.P. de la intrarea în Buzău, pe șoseaua care venea din Moldova, le-am umplut cu marfă din Canada, provenită de la „Armata Salvării”, am pus pe șosea panouri uriașe și toate mașinile care mergeau spre București au oprit să vadă ce marfă avem. Mulțumiți șoferii, nu au mai continuat drumul la București și după doar o săptămână nu mai făceam față comenzilor. Foarte puține mașini mai ajungeau la București.
Acestea sunt numai câteva mici exemple din multele afaceri încercate și reușite de mine și care pentru alții nu au fost interesante.
Dragii mei, noi ne dăm întâlnire aici vinerea viitoare. Să vă găsesc cu sănătate, liniște, siguranță și pace. Și pentru că a început și Campionatul European de fotbal, HAI, ROMÂNIA! Doamne ajută!