Ele dețin și calități extraordinare de vindecare, putând să-și rezolve singure multe probleme de sănătate, dar uneori au nevoie de ajutorul nostru și al medicilor veterinari pentru rezolvarea mai multor probleme de sănătate.
Primele semne care trebuie să-ți atragă atenția că ceva nu este în regulă sunt evitarea contactelor, retragerea în locuri ferite, lipsa poftei de mâncare.
Iată care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale pisicilor:
Răceala
Simptomele răcelii la pisică sunt asemănătoare cu cele ale oamenilor, strănută, prezintă secreții nazale și oculare, respiră mai greu pe nas, nu are poftă de mâncare. Evoluția boli poate fi rapidă și uneori duce la complicații, așa că trebuie consultat un medic.
Prin urmare, trebuie curățate secrețiile oculare și trebuie eliberate căile respiratorii. Pentru acestea există tratamente fără substanțe chimice și antibiotice. Pentru a-i ajuta organismul să lupte cu răceala, trebuie tentată cu o mâncare delicioasă, cu miros plăcut.
Dacă starea ei nu se ameliorează în câteva zile, este nevoie de o rețetă de la medicul veterinar.
Însă cea mai bună soluție este prevenția. Asta înseamnă o temperatură confortabilă și un mediu de viață curat. Este nevoie de alimentație sănătoasă și hidratare optimă.
Panleucopenia
Gastroenterita infecțioasă a pisicii este o infecție virală contagioasă care poate fi evitată prin vaccinare anuală. Este considerată cea mai gravă boală a pisicii și se manifestă prin probleme grave ale sistemului gastrointestinal.
Primele semne constau în letargie, refuzul mâncării, nu-și mai spală blănița. Urmează febră, vărsături și diaree. Se mișcă greu și miaună des și slab. Starea pisicii se degradează rapid, mai ales dacă este pui.
Tratamentul este intravenos și de lungă durată. Adesea pisica trebuie internată pentru că riscul de deshidratare este mare.
Prima doză de vaccin se administrează la 9 săptămâni de viață, urmată de rapel la 5 luni. Acesta este motivul ca mai ales până la primul vaccin, puiul să fie ținut în locuri ferite de animale bolnave. Rata de mortalitate este mare. Contactarea bolii imunizează animalul pentru toată viața.
Paraziți intestinali
Sunt viermi rotunzi sau lați localizați în intestinul subțire. Ecoparaziții pot fi contactați chiar și de către pisicile care nu ies din casă deoarece pot intra în contact cu larvele de pe tălpile pantofilor sau chiar de pe îmbrăcăminte. Totodată, puii se pot infecta de la mamă.
Simptomele sunt ușor vizibile, pisica slăbește rapid, are diaree, vomită și îi scade pofta de mâncare. Este nevoie astfel de deparazitare. Cazurile grave afectează plămânii și ficatul.
Prima deparazitare internă se face la 4 săptămâni de viață iar apoi periodic.
Paraziți externi
Sunt paraziți externi care provoacă leziuni ale pielii. Sunt răspândiți de purici și căpușe, care pot ajunge și la oameni. Este nevoie de deparazitare externă periodică, mai ales în lunile când vremea este caldă. Căpușele este recomandat să fie scoase de medic pentru a nu rămâne capul insectei sub pielea animalului și astfel să se infecteze. Un semn că pisica are purici sau căpușe este faptul că se scarpină.
Deparazitarea externă este recomandată periodic, fie prin soluții aplicate direct pe piele, fie printr-o zgardă.
Tartrul dentar
Depunerea diverselor sedimente pe dinții pisicii poate provoca în timp probleme de sănătate. Gingiile se inflamează, sângerează, apar durerile, iar pisica mânâncă greu. Se poate dezvolta paradontoza ori retracția gingivală, ceea ce duce la pierderea dinților. Totodată, pot fi afectate și organele interne.
Se poate depista existența tartrului pur și simplu prin controlarea dinților pentru că acesta este vizibil cu ochiul liber. Există produse simple și eficiente pentru îndepărtarea acestuia dar sunt și geluri care previn depunerea. Totodată, există și mâncare specială care previne apariția tartrului.
Toxoplasmoza
Este provocată de carnea contaminată. Apare ca o banală răceală dar bacteria toxoplasma gondi formează chisturi pe organe, unde rămâne mult timp în stare latentă. Prevenirea acestei boli grave, care se poate transmite și la oameni, se face prin menținerea unei bune igiene a locuinței, evitarea administrării de carne crută și lapte nepasteurizat. Tratamentul trebuie prescris neapărat de medicul veterinar.