În prezent, peste șapte milioane de hectare de teren agricol din România funcționează fără sisteme de irigații, fiind dependente exclusiv de precipitații. În anii secetoși, această vulnerabilitate se traduce prin pierderi importante de producție și venituri pentru agricultori, dar și printr-o presiune tot mai mare asupra securității alimentare.
Agricultura dependentă de vreme
Schimbările climatice au modificat semnificativ condițiile de cultivare din România. Episoadele de caniculă sunt mai frecvente și mai intense, iar perioadele fără precipitații se prelungesc de la un an la altul. În lipsa apei, culturile de grâu, porumb sau floarea-soarelui nu mai pot atinge potențialul de producție, iar diferențele dintre terenurile irigate și cele neirigate devin uriașe.
Fermierii afirmă că producția de grâu pe terenurile fără irigații poate coborî la numai una sau două tone la hectar, în timp ce suprafețele irigate pot depăși opt tone în condiții favorabile. Diferența demonstrează cât de importantă este infrastructura de irigații pentru competitivitatea agriculturii românești, potrivit Euronews.
În multe zone agricole, agricultorii sunt nevoiți să renunțe la culturile clasice și să caute variante mai adaptate noului climat. În unele cazuri, terenurile agricole sunt chiar împădurite, proprietarii considerând că aceasta reprezintă o investiție mai sigură decât cultivarea unor plante care nu mai beneficiază de suficientă apă.
Citește și „Vom mânca mai ieftin, dar sigur mai prost, mai nociv!”
Schimbările climatice schimbă și alegerea culturilor
Specialiștii în agricultură consideră că viitorul aparține culturilor capabile să reziste la temperaturi ridicate și la perioade lungi fără precipitații. Diversificarea producției agricole și introducerea unor plante mai adaptate climatului reprezintă una dintre cele mai importante direcții pentru următorii ani.
Meiul este considerat una dintre culturile cu cel mai mare potențial. Această cereală poate rezista la temperaturi de peste 40 de grade Celsius și are nevoie de cantități reduse de apă pentru a produce recolte stabile. Organizația Națiunilor Unite o include printre culturile considerate esențiale pentru agricultura viitorului datorită rezistenței sale la secetă și valorii nutritive ridicate.
O altă alternativă este amarantul, o pseudocereală fără gluten care suportă atât seceta, cât și șocurile termice. Cercetările arată că randamentele acestei plante rămân relativ constante chiar și atunci când irigarea este limitată, ceea ce o transformă într-o opțiune interesantă pentru agricultorii care caută culturi cu risc redus.
Cartoful dulce câștigă, de asemenea, teren. După dezvoltarea sistemului radicular, planta suportă perioade lungi fără precipitații, poate fi cultivată pe soluri mai sărace și necesită mai puține îngrășăminte decât alte culturi agricole.
În categoria legumelor rezistente la deficitul de apă sunt menționate fasolea pitică, năutul, lintea, vinetele și ardeiul iute, plante care pot oferi producții satisfăcătoare chiar și în condiții de umiditate redusă, dacă sunt cultivate prin tehnologii adaptate și cu o bună gestionare a apei din sol.
România, în fața riscului de deșertificare
Pe lângă secetă, România se confruntă și cu un risc tot mai ridicat de deșertificare. Specialiștii estimează că aproximativ o treime din teritoriul țării și aproape 40% din suprafața agricolă prezintă diferite grade de vulnerabilitate față de acest fenomen. Temperaturile ridicate, deficitul de precipitații și degradarea solului accelerează procesul de aridizare, iar efectele sunt resimțite deja în numeroase regiuni agricole, potrivit Revistei Fermierul.
În lipsa unor măsuri eficiente, terenurile productive riscă să își piardă fertilitatea, iar costurile pentru menținerea producțiilor agricole vor continua să crească.
Citește și Marjele de profit ale fermierilor, sub presiunea costurilor de producție în creștere
Irigațiile și împădurirea, soluțiile pentru agricultura viitorului
Specialiștii susțin că extinderea sistemelor de irigații reprezintă una dintre cele mai importante investiții pentru agricultura României. În paralel, creșterea suprafețelor împădurite și dezvoltarea perdelelor forestiere pot contribui la reducerea evaporării apei din sol, limitarea eroziunii și crearea unui microclimat mai favorabil culturilor agricole.
La nivel național pot fi irigate doar 1,6 milioane de hectare, din 9 milioane. Autoritățile își propun să ajungă la 2,2 milioane de hectare irigate până în 2027.
La nivelul fermelor, experții recomandă utilizarea soiurilor și hibrizilor rezistenți la stresul hidric, extinderea agriculturii conservative, introducerea culturilor de acoperire, menținerea materiei organice în sol și reducerea compactării terenurilor. Aceste măsuri pot contribui la conservarea apei și la creșterea rezilienței agriculturii în fața schimbărilor climatice.