Recunosc, mi s-a părut foarte ciudat să-l aud pe preşedintele României, preşedintele ţării care la momentul discursului deţine preşedinţia Consiliului Uniunii, rostind la o reuniune de partid – nu orice reuniune, ci aceea în care se lansează candidaţii la alegerile europarlamentare – următoarea combinaţie de cuvinte: „Ne trebuie votul românilor și îl vom avea! Această întâlnire de astăzi este una foarte specială, fiindcă ne pregătim de alegeri europarlamentare”. Cine nu l-a auzit sau nu mă crede să intre pe site-ul Palatului Cotroceni. E acolo tot discursul.
De ce mi s-a părut ciudat? Vouă, nu? Candidează preşedintele? Da, candidează, ne-a zis asta deja, dar mai e vreo jumătate de an până atunci! Altfel, există o carte, mică-mică, atât de mică, încât e ignorată pe zi ce trece tot mai mult, unde, la mijlocul unui text nu foarte stufos scrie aşa: “În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată”. Drept e, nu scrie explicit Klaus Iohannis nu poate fi membru de partid, şi vorba aceea, dacă nu scrie explicit numele, totul e permis, nu? Bine, scrie că nu poate să fie membru, nu scrie că nu se poate comporta ca un membru de partid, dar deja intrăm în subtilităţi şi amănunte.
Şi, oricum, pe cine miră? Liderul liberalilor, Ludovic Orban, înainte de delirul în care-şi compara partidul cu husarii – da, el vorbea de cei polonezi, însă amintirea husarilor în Transilvania nu e chiar una plăcută şi nu ştiu câtă lume are timp de subtilităţile lui Orban – spunea cât se poate de clar: Klaus Iohannis este în fiecare zi, în fiecare clipă cu sufletul alături de noi. Iar Klaus Iohannis era în sală şi nu s-a răsucit pe călcâie să facă stânga-mprejur şi să plece. Dimpotrivă!
Ştiu, ştiu, o să mă întrebaţi ce e nou în asta. Păi, nimic! Dar asta nu înseamnă că e bine. Când în PNL-ul vechi a fost transplantat vechiul PDL al lui Traian Băsescu, proastele obiceiuri au fost luate cu totul. Inclusiv ignorarea la vrac a articolelor din Constituţie.
Klaus Iohannis, când şi-a început mandatul, a spus că vrea să fie un altfel de preşedinte. Credeam atunci că se referă la un altfel de şef al statului decât predecesorul lui. Din nefericire, pare că îşi doreşte să fie altfel decât Traian Basescu doar în ceea ce priveşte implicarea făţișă. Fostul marinar, din când în când, se mai chinuia să păstreze aparenţele. Fostul profesor de fizică n-are astfel de trăiri. El vrea să joace. Şi joacă!