Când spun vanilie mă gândesc la prăjituri, la cafea aromată și la atmosferă relaxantă, așa că o dată ajunsă în insula Reunion, primul pe lista locuri-lor de vizitat a fost un loc destinat producției de vani-lie: ”Cooperative de vanille de Bras-Panon”.
Vanilia Bourbon, cea mai renumită în lume, este un simbol al Insulei Réunion, bucata de pământ francez aflată în Oceanul Indian, pe coasta estică a Africii de Sud. De ce? Pentru că, pe vremuri, această insulă se numea Bourbon, adică tocmai denu-mirea sub care a devenit celebră vanilia, care crește sub formă de orhidee-liană în zonele tropicale și pe care o vedem în zilele noastre, pe rafturile tuturor magazinelor alimentare. În 1848 numele insulei a fost schimbat însă, din Insula Bourbon în insula Reunion. Fascinată de încântătorul ingredient, mi-am început călătoria în Reunion vizitând un loc destinat producției de vanilie: ”Cooperative de vanille de Bras-Panon”, care este deschis publicului în fiecare zi a săptămânii de la orele 9:00 la 17:00. Turul cooperativei durează cam trei sfeturi de oră și costă 6 euro/ persoană, în această sumă fiind incluse un ghid și un film de prezentare. De asemenea, există în incinta cooperativei și un magazin de unde puteți cumpăra batoane de vanilie, uleiuri esențiale și parfumuri produse acolo. Prețurile variază de la câțiva euro până la 50 euro/ produs. Cel mai interesant este însă că aici puteți vedea tot procesul prin care trece vanilia până să ajungă sub formă de baton în magazine, proces care se face numai manual și care durează cam 9 luni. Acesta este și motivul pentru care vanilia - și nu mă refer aici la pliculețele de zahăr aromate, ci la batoa-nele veritabile! - este un produs scump. În funcție de lungimea batonului acesta poate costa de la 5-6 euro/ bucată până la 30-40 euro/ bucata și chiar mai mult. De ce? Pentru că vanilia cere multă muncă manuală (de la polenizare până la recoltare, care se fac exclusiv manual, floare cu floare) și mult timp. Ca să înțelegeți mai clar, după cules, tecile verzi de vanilie sunt scufundate trei minute în apă fierbinte (între 64 și 76 de grade), sunt apoi înfășurate în pături din lână și puse în cutii din lemn cam 12 ore, timp în care capătă culoarea ciocolatei, după care sunt puse la uscat. În continuare se pun în cuptor pe grătare, câteva ore pe zi, apoi din nou la soare, una sau două săptămâni și la umbră cel puțin o lună. În cele din urmă sunt așezate în cufere din lemn tapițate cu hârtie de copt, timp de opt luni, în care mireasma lor se trezește la viață. La capătul celor nouă luni de pregătire, tecile se triază după lungime și culoare, carac-teristici care, după cum spun negustorii, le dau valoarea pe piață. Vanilia este o specie de orhidee originară din Mexic care a fost adusă în anul 1819 în insula pe a tunci numită Bourbon. Mai târziu în 1841 Edmond Albius a descoperit fecundarea artificială a acesteia, printr-o muncă migăloasă care implică atingerea fiecărei”păstăi”, punând astfel bazele produc-ției de vanilie pe insulă. Localitatea Bras -Panon se af lă pe partea estică a insulei între două orașe Saint Andre și Saint Benoit. Eu am pornit din nord de la Saint- Denis și am coborât pe partea estică, până am ajuns la Bras-Panon. Pe oriunde mergeți pe insulă, de un lucru nu trebuie să vă faceți griji: drumurile sunt foarte bune.
E folosită în bucătărie, dar și în frumusețe
De-a lungul timpului, oamenii și-au dat seama că vanilia se poate folosi nu doar pentru a îmbunătăți gustul unor preparate din bucătărie, ci și în cosmetică. Iar cele mai vechi produse pe bază de vanilie sunt parfumurile. În ultimele decenii au mai apărut însă loțiunile de corp, glossu-rile, balsamurile de păr și multe alte produse cu extracte de vanilie. De asemenea, ulei-urile pe bază de vanilie se folosesc în aromaterapie dove-dindu-se eficiente în alungarea stresului. În lucrările de medi-cina antice, vanilia era pome-nită ca remediu pentru febră dar și ca afrodisiac.