Situația externă poate fi un catalizator benefic României, dacă vom ști, la nivel de elită politică, să fructificăm oportunitățile, în mod diferit față de până acum. Avem șanse mici la Schengen, însă putem accesa fonduri uriașe din PNRR. Totodată, tocmai grație respingerii noastre din spațiul fără vize, avem șansa de a recupera, prin atitudinea potrivită, anii de slugărnicie mascând lipsa de viziune.
În plan intern, singurele asemănări cu trecutul constau în formula de guvernare a FSN (scindat în 1992 în FDSN, actual PSD, și FSN, actual PNL, după fuziunea „urmașilor Brătienilor” cu „urmașii lui Traian Băsescu”), precum și în aparent paradoxala asociere între vechi rivali, la fel ca în 2009, când primul guvern Boc a fost format de PD și PSD.
Singurul evident câștig, în cazul în care prevăzuta rocadă a premierilor va avea loc, este stabilitatea. România are deja un folclor privind performanțele Cabinetelor Năstase, Tăriceanu sau Ponta, ignorându-se faptul că, dincolo de priceperea echipelor de guvernare, a contat enorm stabilitatea.
Totuși, nu știm încă ce argumente vor prevala pentru fiecare partid, mai ales că interesele politice sunt, deseori, disjuncte.
PSD rămâne cea mai puternică formațiune, prin constanța ideologică și prin capacitatea administrativă, dar și prin inerția sistemică. Indiferent cât de dure au fost vreodată acuzațiile la adresa partidului, chiar și adversarii înverșunați îi recunoșteau competența birocratică, însemnând experiența lucrului cu funcționarii statului. În plan electoral, social-democrații vor continua „opoziția”: fie neoficial, ca astăzi, făcând un permanent joc la ofsaid față de PNL, fie oficial, dacă socotelile sociologilor le vor arăta că un an în opoziție va asigura un scor suficient pentru o guvernare monocoloră. Mai cu seamă că „opoziția” va însemna doar pierderea portofoliilor de ministru, nicidecum și a tuturor deconcentratelor de la nivel local.
PNL este într-un impas, din cauza pierderii de viteză a locomotivei sale, Klaus Iohannis. În plus, coaliția cu PSD îi erodează firesc, dacă ne gândim la cei 7 ani de instrumentalizare a urii împotriva „ciumei roșii”. Totuși, PNL are și un potențial avantaj: dacă va vrea să forțeze continuitatea mandatului generalului Ciucă la Victoria, încălcând angajamentul asumat, nu este exclus să reușească, poate chiar cu ajutorul PSD. Dacă nu, o oaste conjuncturală de strânsură se găsește oricând, pentru prețul corect. Doar că acest scenariu va însemna un scor foarte slab în 2024 pentru liberali.
USR continuă să-și reprezinte nucleul dur, de circa 9-10% constituit preponderent din „noul proletariat”, cu denominarea generalizatoare de „corporatiști”. Aceștia au conștiință de clasă și nevoi identitare privind implicarea politică, precum și așteptări legitime privind viteza reducerii decalajelor economice și sociale față de Apus. Totuși, sunt greu de reprezentat, pentru simplul motiv că mecanismele instituționale au o inerție specifică, ce nu poate fi contracarată doar cu lozinci. În fine, o bună parte a votanților antisistem se află azi lângă AUR, în vreme ce „salvatorii” vor rămâne fragilizați și de schismele interne, precum apariția REPER.
AUR a crescut ca Făt-Frumos și a intrat în Parlament, s-a temperat la începutul pandemiei, apoi a urcat iar, dar s-a dezumflat de când cu războiul din Ucraina. Totuși, are șanse de reviriment în 2023, mai ales dacă problemele socio-economice se vor agrava.
La capitolul partide din afara zonei mainstream, există posibilitatea unei revelații: PUSL. Câtă vreme ALDE nu se regăsește, iar noua formulă are 3 copreședinți, PMP se revendică de la două conduceri, chestiunea urmând a fi tranșată de instanță, iar Pro România fiind reprezentat doar de Victor Ponta, e posibil ca umaniștii să se profileze pe un electorat aparte. Formațiunea și-a lansat deja precampania electorală, are o puternică prezență online, iar acțiunile publice sunt de impact pentru politica altfel de la care se revendică. Astfel, Partidul Umanist Social Liberal susține o inițiativă cetățenească de confiscare a marilor averi dobândite ilegal, pentru care strânge semnături, a inițiat o lege privind activitatea ANAF, astfel încât cetățeanul să devină cu adevărat egalul statului când e vorba și despre drepturi, nu doar de obligații, iar în Parlamentul European, a demarat procedurile pentru eliminarea condiției unanimității din sistemul de vot. Toate aceste demersuri nu sunt doar coerente ideologic, însă par să confirme sloganul „Fapte, nu vorbe”, de la care se revendică membrii săi. În plus, sondajele dau ca sigură victoria lui Vlad Popescu Piedone la Primăria Sectorului 5, în cazul alegerilor parțiale, primul test major înaintea anului 2024.