Născută la Bucureşti în anul 1805, Ana Ghiulerasa se recăsătoreşte cu funcţionarul Nicolae Ipătescu, care lucra la Departamentul Visteriilor. Cum acesta participa la întâlnirile secrete ale societăţii secrete „Frăţia”, în scurt timp Ana a devenit o prezență obișnuită la aceste ședințe. Așa i-a cunoscut pe principalii lideri ce aveau să formeze guvernul provizoriu după izbucnirea Revoluţiei de la 1948, respectiv Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Nicolae Golescu, Ion Ghica şi C. A. Rosetti. Când aceștia au fost arestați în urma unui complot, revoluționarii adunați pe străzi au început să dea înapoi. Ana s-a pus în fruntea revoluționarilor, strigând: „Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvaţi libertatea!”. Astfel, poporul a prins noi puteri, datorită ei, şi a luat cu asalt palatul domnesc, eliberând guvernul arestat.
Lăudată de ziariștii bavarezi
Astfel a salvat Ana pentru moment revoluţia munteană - în cel mai greu moment. „Gazeta Transilvaniei" scria că: „O româncă ce poartă arma ca orice bărbat s-a pus în fruntea poporului, cu două pistoale în mână, încurajându-l la luptă”. Poporul, electrizat de curajul acestei „femei oacheşe, înalte, cu eşarfă tricoloră pe pieptul ei şi înarmată ca cel dintâi luptător, a reuşit să-i elibereze pe conducătorii revoluţiei”. Iar ziarul „Pruncul român" i-a dedicat o odă, în care Ana Ipătescu este comparată cu Ioana d’Arc. Chiar și ziarul „Allgemeine Zeitung" a relatat: „O eroină a împins mulţimea către palat şi trădătorii fură prinşi, iar revoluţia valahă a fost salvată”.
După înfrângerea revoluției, Nicolae Ipătescu este închis într-o temniţă otomană. După îndelungi eforturi, Ana reușește să-și elibereze soțul. Apoi, Ana Ipătescu şi-a trăit restul vieţii retrasă şi s-a stins din viaţă la 1875, la vârsta de 70 de ani.
În epocă, s-a speculat că Ana Ipătescu era îndrăgostită de Nicolae Golescu, unul dintre arestați și că eliberarea acestuia a mânat-o în luptă. Istoricii au respins această variantă