Cu ocazia apariției cărții în librăriile din țară, am rugat-o pe traducătoarea Alunița Voiculescu să transmită cititorilor români câteva cuvinte despre procesul de traducere.
„Sunt sigură că Anna O îşi va găsi locul binemeritat printre preferinţele multor pasionaţi de literatură poliţistă de la noi. Şi sunt sigură şi că va isca unele controverse, aşa cum se întâmplă cu cărţile mai curajoase – ceea ce nu e deloc un lucru rău.
Anna O a fost acel gen de carte, rar, care îţi oferă o mare bucurie în timpul traducerii. O carte cu un stil suficient de simplu cât să îţi vină cursiv frazele, dar cu termeni suficient de complicaţi cât să găseşti în traducerea lor o antrenantă provocare, cu personaje ataşante, de care să simţi că îţi pasă şi că vrei să le exprimi cât mai fidel trăirile, şi mai ales cu o intrigă plină de suspans, care să mai dizolve din oboseală şi să te ţină până târziu cu ochii în ecran. O altă provocare a fost să identific, în traduceri pre-existente sau în original pe net, multitudinea de citate şi trimiteri din carte – scop în care am săpat prin operele unor autori dintre cei mai diverşi, de la Euripide la Carol Ann Duffy, cu trecere prin Shakespeare şi, bineînţeles, mult Freud. Însă toate dificultăţile au fost pe deplin recompensate de final, care m-a surprins într-un fel în care nu a mai făcut-o nicio carte.
Presupun că şi unii termeni din carte vor fi subiect de discuţie la noi, în condiţiile în care am folosit nu doar multe neologisme proaspăt acceptate de ultimul DOOM, ci şi câţiva termeni care încă nu apar în niciunul dintre dicţionarele noastre (şi am simţit nevoia altor câtorva...). Nu sunt deloc o iubitoare de împrumuturi nenecesare, dar nici nu mi se pare constructiv să însăilăm imense parafraze ce să îngreuneze cititul, doar pentru a evita un cuvânt pe care nu îl avem, încă, inclus în DEX (sau poate chiar în niciun alt dicţionar). Aşa se face, deci, că în Anna O apar cuvinte şi expresii ca: „inbox”, „(postare) virală”, „contrafactual” sau foarte îndrăzneţul, dar atât de necesarul „matriarhă”. De cele mai multe ori, astfel de îndrăzneli în traducere cad la redactare, deoarece se consideră că un cuvânt care nu apare în dicţionare nu trebuie folosit. Dar ce te faci când lumea se deschide din ce în ce mai mare şi dicţionarele nu apucă să ţină pasul cu ea? Şi cum să îţi îmbogăţeşti mai eficient limba dacă nu prin cărţi, izvorul principal de învăţătură timp de atâţia şi atâţia ani? De aceea, m-am bucurat foarte tare pentru deschiderea întâlnită în cazul Annei O, la redactarea căreia nu doar că nu au fost eliminate cuvinte de uz curent împrumutate din engleză şi încă neincluse în dicţionarele noastre, dar chiar au fost şi adăugate, acolo unde folosirea lor ajuta la fluidizarea firească a frazei şi la mai buna înţelegere a textului.
De-abia aştept să ajungă la cititori această carte, să am cu cine discuta mai multe despre ea. Căci multe subiecte de dezbatere se pot extrage şi din subiectul, şi din forma acestei cărţi-răsfăţ atât pentru cei care au lucrat la adaptarea ei în limba română, cât şi pentru iubitorii genului care o vor citi.”
Virginia Lupulescu, coordonatoare Fiction Connection Crime și redactor al cărții, despre Anna O: „Știți clișeul acela: n-am putut să las cartea din mână? Anna O îl confirmă pe deplin! Eu sunt convinsă că această Anna O va deveni la fel de celebră precum cealaltă Anna O, prima pacientă de psihanaliză a lui Sigmund Freud. Acesta este un thriller care nu doar că îl ține pe cititor captiv în poveste, ci îi aduce și informații valoroase din zona de psihologie, pentru că autorul a documentat excelent teoriile terapeutice incluse în narațiune și citează studii reale. Așadar, nu veți vinde doar un thriller incitant, ci și o poveste despre familii disfuncționale, despre sacrificiile pe care le facem continuu pentru a ține în echilibru familia și cariera, despre singurătatea în cuplu și despre sănătatea psihică. Este o carte ca un mille-feuille, care te bucură la fiecare strat surprinzător de delicios.”