Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De asemenea, angajatorii vor fi obligați să-i informeze anual pe salariați cu privire la riscurile de burnout, iar cei cu peste 50 de angajați vor trebui să instituie și mecanisme interne de sesizare confidențială a unor astfel de situații. Conform proiectului de lege, pus în dezbatere la Parlament chiar în pragul Crăciunului, Ministerul Muncii va elabora, după consultări cu Colegiul Psihologilor din România, un ghid național pentru prevenirea epuizării profesionale, precum și instrumente de autoevaluare a riscurilor psihosociale pentru angajatori, în funcție de activitatea desfășurată.
Inițiativa legislativă depusă la Senat în ultima zi a sesiunii parlamentare urmărește crearea unui cadru normativ distinct pentru „prevenirea epuizării profesionale”, fenomen cunoscut și sub denumirea de burnout, care este tot mai des întâlnit în relațiile de muncă.
Inițiatorii proiectului sunt doi senatori USR - Irineu Darău, noul ministru al Economiei, și Cynthia Păun, vicepreședintă a Comisiei pentru Muncă, Familie și Protecție Socială din Senat -, însă este semnat în total de 27 de parlamentari, atât de la USR, cât și de la PSD și PNL.
Potrivit acestora, epuizarea profesională nu reprezintă o afecțiune medicală, ci „un fenomen profesional derivat din organizarea muncii și din expunerea prelungită la stres ocupațional”, principalul său impact manifestându-se la nivelul organizației, prin scăderea eficienței și deteriorarea climatului de lucru.
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) arată că aproximativ un sfert dintre lucrătorii europeni declară că suferă de stres profesional, iar acest lucru le afectează semnificativ productivitatea, sănătatea și bunăstarea.
Activitățile marcate de presiunea timpului și responsabilitate mare, cele mai afectate
În prezent, legislația națională în domeniul muncii, deși stabilește obligații generale pentru angajatori, nu conține o reglementare distinctă privind epuizarea profesională, astfel că acest fenomen în creștere „nu este definit, monitorizat sau prevenit”.
„În România, datele și studiile recente arată o creștere vizibilă a nivelului de stres profesional și a manifestărilor asociate epuizării profesionale, în special în sectoarele în care volumul sarcinilor, presiunea timpului, responsabilitatea ridicată sau interacțiunea continuă cu publicul sunt parte integrantă a activității. În lipsa unui cadru legal care să reglementeze explicit fenomenul, măsurile de prevenire depind exclusiv de inițiative voluntare ale angajatorilor, iar lucrătorii nu dispun de instrumente juridice suficiente pentru a semnala situațiile de suprasolicitare profesională sau pentru a beneficia de sprijin adecvat”, se arată în expunerea de motive.
Epuizare persistentă, distanțare mentală față de profesie și scăderea eficienței
Prin urmare, aleșii propun o lege autonomă, complementară legislației muncii și fără a modifica legislația din domeniul sănătății.
În primul rând, proiectul legislativ introduce o definiție a epuizării profesionale, în acord cu Clasificarea Internațională a Maladiilor întocmită de OMS, delimitând-o ca fenomen profesional fără caracter medical, determinat de factori de stres persistenți la muncă.
„Epuizarea profesională reprezintă o stare asociată activității profesionale, care apare ca rezultat al unor factori de stres persistenți în organizarea și desfășurarea muncii și care se manifestă prin următoarele dimensiuni:
a) senzație persistentă de epuizare sau de consumare a resurselor de energie;
b) distanțare mentală față de activitatea profesională, inclusiv apariția sentimentelor de negativism sau cinism în legătură cu munca;
c) diminuarea eficienței profesionale, manifestată prin percepția ineficienței și a lipsei de realizare profesională”, stipulează proiectul.
Această definire permite abordarea coerentă a fenomenului în relațiile de muncă și evită confuzia cu afecțiunile medicale, se precizează în expunerea de motive.
Măsuri obligatorii pentru angajatori
Angajatorii vor avea mai multe obligații, printre care:
- informarea anuală a salariaților cu privire la riscurile de epuizare profesională și metodele de prevenire;
- includerea riscurilor psihosociale în evaluarea internă a riscurilor la nivel de unitate, utilizând instrumente recomandate de Ministerul Muncii.
Pentru angajatorii cu peste 50 de salariați se introduc obligații suplimentare, printre care:
- elaborarea anuală a unui plan de prevenire a epuizării profesionale, adaptat specificului activității, cu consultarea sindicaliștilor sau a salariaților;
- realizarea unei evaluări specifice a riscurilor psihosociale și instituirea unui mecanism intern, confidențial și accesibil, pentru sesizarea situațiilor de burnout, „fără consecințe negative pentru salariații care îl utilizează”.
Sprijin psihoemoțional și zile libere pentru „refacere”
De asemenea, angajatorul va putea să faciliteze accesul și să suporte, parțial sau integral, costurile unor pachete de sprijin psihoemoțional profesional, însă această măsură nu se află pe lista celor obligatorii. Practic, participarea angajaților la aceste activități va fi voluntară și se va desfășura cu respectarea confidențialității.
Tot la nivel facultativ, proiectul de lege prevede posibilitatea ca salariații să beneficieze de concediu plătit pentru refacere profesională: „Angajatorii pot institui, prin regulament intern sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil, un număr anual de zile lucrătoare de concediu plătit pentru refacere profesională, aferente fiecărui angajat sau unui grup de angajați, ce pot fi acordate la cerere, fără justificări medicale”.
De asemenea, salariații vor avea dreptul de a solicita o discuție formală privind reorganizarea sarcinilor sau volumul de muncă, fără consecințe disciplinare ori alte efecte negative asupra raportului lor de muncă.
Ghidul național, elaborat de Ministerul Muncii
Dacă legea va fi adoptată, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale trebuie să elaboreze și să publice un Ghid național privind prevenirea epuizării profesionale, precum și instrumente de autoevaluare a riscurilor psihosociale, destinate utilizării de către angajatori. Aceste documente vor avea caracter orientativ, fără a genera sarcini administrative suplimentare pentru angajatori.
Potrivit inițiatorilor, prin instituirea unui cadru legal dedicat burnoutului, România se conformează recomandărilor UE în domeniul riscurilor psihosociale și răspunde obligațiilor din Directiva 89/391/CEE privind securitatea și sănătatea în muncă, directivă care solicită statelor membre să includă în politicile lor de prevenție și riscurile generate de organizarea muncii și de stresul profesional cronic.
„Singurul obiectiv al legii (…) este prevenirea epuizării profesionale. Este despre identificarea riscurilor și reducerea riscurilor la bună înțelegere între angajatori și angajați, fiindcă suntem convinși că angajatorii, astăzi, sunt conștienți de acest risc și nu-și doresc angajați în burnout. Peste 10.000 de oameni au susținut inițiativa, căci un angajat care ajunge în epuizare profesională se recuperează greu, are risc de repetiție și e posibil ca întreaga lui carieră profesională și întreaga lui productivitate să fie afectate iremediabil”, susține senatorul Irineu Darău, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
„La nivelul Uniunii Europene, factorii psihosociali și stresul la locul de muncă sunt recunoscuți ca factori determinanți care duc la epuizarea profesională. Statele membre, printre care și România, sunt încurajate să includă factorii psihosociali în elaborarea politicilor lor de muncă. Este momentul ca acest echilibru între viața privată și viața profesională să nu mai fie, nici în România, un privilegiu negociat la locul de muncă, ci să fie un drept recunoscut prin lege”, subliniază și senatoarea Cynthia Păun.
În România, fenomenul de burnout există de peste 25 de ani și s-a accentuat treptat, luând amploare după pandemia de COVID-19.
Fenomen legat exclusiv de mediul de muncă
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus epuizarea profesională în Clasificarea Internațională a Maladiilor - ICD-11 ca fenomen legat exclusiv de mediul de muncă, caracterizat prin trei dimensiuni: extenuare persistentă, distanțare mentală față de activitatea profesională și diminuarea eficienței profesionale.
„Această definire, deja consacrată la nivel internațional, reflectă caracterul ne-medical al fenomenului, legătura sa directă cu exercitarea muncii și obligația statelor de a dezvolta politici de prevenire adecvate”, se arată în expunerea de motive.
Oboseală persistentă și dificultăți de concentrare
Epuizarea profesională are consecințe semnificative asupra sănătății și capacității de funcționare și de muncă a salariatului.
„Studiile arată că recuperarea după un episod de epuizare profesională poate necesita perioade îndelungate, în medie între 1 și 3 ani, în funcție de severitatea simptomelor și de sprijinul organizațional disponibil. Totodată, riscul de recurență este unul ridicat, variind între 20% și 40% în primii ani după revenirea la activitate, în special în situațiile în care condițiile de muncă rămân neschimbate. Manifestările epuizării profesionale includ oboseală persistentă, dificultăți de concentrare, afectarea funcțiilor executive și reducerea capacității de a gestiona volumul obișnuit de sarcini, ceea ce poate conduce la perioade repetate de incapacitate temporară de muncă și la deteriorarea stării generale de sănătate a lucrătorului”, explică inițiatorii documentului pus în dezbatere la Parlament.
Citește pe Antena3.ro
