,,Să opereze procurorii!’’ – scria, nu de mult, confratele Dan Constantin într-o tabletă apărută în ,,Jurnalul Național’’. Vechiul meu prieten și coleg de breaslă făcând trimitere la modul în procurorii DNA taie în carne vie, fără milă și fără frică, de data asta, în lumea medicală. Operații care se înscriu în bilanțul pe care multilateral-medaliata șefă a DNA, Laura Kovesi, l-a făcut într-un interviu acordat agenției France Presse. Bilanț pe care mulți îl consideră prea triumfalist, chiar dacă, deferenți cum le este felul, confrații francezi nu l-au comparat cu alt bilanț, mai puțin generator de entuziam și de aplauze îndelungate. Mă refer la bilanțul sentințelor din niște dosare intens meditizate de către ,,o anumită parte a presei’’, aceea care nu vrea să se înregimenteze de partea binomului. Nu puține dintre aceste dosare fiind instrumentate de către procurorii DNA și infirmate la CEDO. Despăgubirile cuvenite celor nedreptățiți, aici, acasă, urmând să fie suportate de la bugetul statului și nu de către magistrații care au dat acele sentințe greșite sau chiar rău-intenționate.
Există, însă, o deosebire esențială între operațiile făcute de medici și cele făcute de procurori , care constă în aceea că pe când, în medicină, există malpraxis-ul, iar erorile, voite sau nu, sunt sancționate, în justiție, nu există o asemenea procedură de sancționare efectivă a erorilor comise de judecători și de procurori. O lege a răspunderii magistraților, act normativ pe care s-a făcut luntre și punte să nu fie adoptată fosta șefă a ÎCCJ,Livia Stanciu, trimisă de însuși președintele României, Klaus Iohannis, să ocupe un fotoliu de membru al Curții Constituționale. Așa încât, procurorii, inclusive sau mai ales procurorii DNA, au voie să comande judecătorilor ce sentințe cred ei (sau mai marii lor) că se cuvin pentru cei ce mișcă în front!...
Până acum, toate bune și frumoase, numai că,de ceva vreme, plutesc nori care întunecă orizontul luminos al ambițioaselor proiecte pe care Laura Kovesi a declarant, de atâtea ori, că dorește să le pună în aplicare. Mă refer la intens controversata lucrare de doctorat pe care domnia sa a susținut-o la Universitatea de Vest din Timișoara. Controversă în care, deși verdictul CNATDCU a încercat să o scoată pe semntara lucrării de sub incidența acuzației de plagiat, mai degrabă a complicat treaba. Pentru edificare, vă invit să recitiți punctual 3 al materialului menționat, unde se stipulează ,,interzicerea publicării tezei în starea actuală’’.
Să fie, în acest fel, pusă la index controversata lucrare a șefei DNA? Pun această întrebare știut fiind faptul că, de regulă, atunci când se folosește termenul ,,interzicerea publicării’’, gândul ne poate duce până la punerea la index a respectivei lucrări. Termenul ,,index’’ fiind asimilat temutului ,,Index Librorum Prohibitorum’’, publicat în 1559 de către Papa Paul al IV-lea, confirmat de Conciliul de la Trento în 1564 și abolit de către Papa Paul al VI-lea în 1966. ,,Indez’’ elaborat și promulgat la initiative Inchiziției, care, în cea de a 32-a ediție, din 1948, însuma peste 4000 de lucrări, literare și științifice, prohibite pentru motive de natură religioasă sau morală.
Prin urmare, în cazul în care lucrarea iscălită de către neînfricata eroină a luptei anticorupției ar fi ,,interzisă la publicare’’, aceasta poate însemna că este trecută la index? Un alt fel de index, dar care, în definitiv, tot index rămâne! Situație în care, contrar așteptărilor celor care ar dori să o intimideze pe Laura Kovesi, domnia sa s-ar putea regăsi într-o eminentă galerie de autori prohibiți. Ca, de plidă, Diderot, Voltaire, Pascal, Jean Jacques Rouseeau, Descartes, Kant, Spinoza, dar și de Dante Alighieri, Victor Hugo și Simone de Beauvoir.
Vă șochează această vecinătate? Pe mine nu!
Pentru că dacă ne-am obișnuit să o vedem pe neînfricata conducătoare a DNA umăr la umăr cu personalități de marcă ale mediului juridic și academic onorați cu aceste înalte distincții de către prestigioase instituții europene și transoceanice, iată că, de-acum înainte, trebuie să ne obișnuim să o aflăm și printre autorii unor lucrări prohibite.
Păstrând proporțiile cuvenite, am preluat și am adptat situației de față termenul ,,prohibit’’ inspirit de titlul celebrei cărți a lui Giancarlo Vigorelli:,,Il gesuita prohibito’’.Carte dedicată lui Pierre Teilhard de Chardin, teolog, filosof și paleontolog, a cărui operă, aflată sub index, a fost editată după moartea autorului, în anul 1955, sub egida unui comitet din care făceau parte personalități precum generalul Charles de Gaulle și Andre Malraux, dovedindu-se o uriașă revelație.
Din aceste motive, cred că, în loc să o pedepsească pe neînfricata eroină a luptei anticorupție, interzicând publicarea tezei sale de doctorat și, prin aceasta, punând-o la index, comisia CNATDCU i-a oferit, de fapt, Laurei Kovesi, o nouă și atât de prestigioasă recunoaștere europeană și internatională!