APADOR-CH a cerut explicații Guvernului României, cu privire la înțelegerea semnată cu SUA, în numele societății civile și al presei, arătând că prin acest document se îngrădește libertatea de exprimare. „În luna iunie 2024, ministrul de externe al României, Luminița Odobescu, a semnat în numele Guvernului României, la Washington, un memorandum de înțelegere cu Departamentul de Stat al SUA, pentru combaterea manipulării informațiilor străine. Documentul a trecut pe sub radarul opiniei publice. Guvernul nu s-a grăbit să-l facă cunoscut sau măcar să explice ce anume presupune, în clasicul stil opac în care ne-a obișnuit să guverneze”, arată APADOR-CH.
Organizația a cerut Ministerului de Externe o copie a acestui document și a primit, în cele din urmă, conținutul Memorandumului: „două foi A4 în care se enumeră o serie de principii și bune intenții în legătură cu cooperarea dintre cele două țări, pentru a contracara manipularea informațiilor străine”.
ONG-ul arată că formularea ambiguă a textului poate lăsa loc la interpretări care duc la îngrădirea libertății de informare și de exprimare, incompatibile cu principiile unui stat democratic.
Practic, în numele luptei împotriva manipulării pe care ar putea-o face unele state, memorandumul presupune îngrădirea accesului presei la informație și controlul total din partea Guvernului, ceea ce înseamnă întoarcerea în statul dictatorial.
S-au anulat principiile statului democratic
Din textul memorandumului reiese clar faptul că statul a preluat controlul asupra dreptului la informare și la libera exprimare, motivând prin nevoia de „combatere eficientă a manipulării informațiilor străine” care reprezintă o amenințare pentru securitatea națională. Ceea ce arată ONG-ul pentru apărarea drepturilor omului este că, indiferent de situație, o astfel de acțiune înseamnă anularea statului democratic.
„Pare foarte greu de înțeles cum de două guverne semnează o înțelegere prin care își propun să acționeze pentru ca societatea civilă și mass-media independentă (înțelegem din asta că există și o altă mass-media, neindependentă) să sprijine (adică să nu cârtească, să nu critice) inițiativele guvernamentale dintr-un anumit domeniu. E adevărat că guvernele României cumpără deja presa, cel puțin din pandemie încoace, cu zeci de milioane de euro anual, sub forma contractelor de publicitate politică, plătite la fel de netransparent de partidele politice cu bani de la buget. De banii ăștia o bună parte a presei publică numai „adevărurile” guvernamentale enunțate de partidele aflate la putere, și aproape nimic din realitatea în care trăim”, comentează specialiștii APADOR-CH.
Care sunt statele de la care vin „informații străine”
În plus, nu se înțelege ce înseamnă „informații străine” și la ce state se referă. Memorandumul precizează că „România și Statele Unite sunt angajate în colaborarea menită să reducă impactul manipulării informațiilor străine și să construiască ecosisteme informaționale rezistente din punct de vedere societal și instituțional”, iar cadrul de acțiune conține 5 puncte despre care specialiștii APADOR-CH arată că sunt scrise într-un limbaj ambiguu, „care pot însemna orice și nimic în același timp”.
„Participanții afirmă următorul cadru pentru combaterea manipulării informațiilor străine: Abordarea eficientă a manipulării informațiilor străine depinde de țările care trec dincolo de abordările de tip „monitorizare și raportare”, pentru a include dezvoltarea și implementarea strategiilor pentru a contracara această amenințare. Organizarea și administrarea unei abordări la nivel național pentru combaterea manipulării informațiilor străine beneficiază de structurile interagențiilor coordonate” - se menționează în textul memorandumului semnat de Guvernul României și Departamentul de Stat al SUA.
Dar nu se specifică exact ce înseamnă „străine”, pentru că ar putea fi Rusia, Belarus, Iran, China sau Coreea de Nord, în funcție de situația geopolitică de la un anumit moment, însă ar putea intra pe listă oricare alt stat, dacă ceva se schimbă brusc în alianțele internaționale, iar de aici până la totalitarism a rămas un singur pas.
Mijloace tehnice și resurse umane pentru urmărire
Specialiștii în domeniul juridic ai ONG-ului pentru drepturile omului se întreabă, în primul rând, ce anume presupune punctul 4 din memorandum, „care pare să angajeze în această acțiune importantă, dar confuză, întreaga societate civilă, mass media independentă și mediul academic”. Se înțelege că atât mass-media, cât și societatea civilă sunt obligate prin acest document să sprijine acțiunile guvernelor și să disemineze „informările inițiativelor guvernamentale” pentru obiectivul enunțat de contracarare a manipulării.
„Societatea civilă, mass-media independentă și mediul academic joacă roluri esențiale în sprijinirea și informarea inițiativelor guvernamentale pentru a contracara manipularea informațiilor străine. Organizațiile multilaterale care valorifică cooperarea internațională pentru a contracara și pentru a consolida rezistența împotriva manipulării informațiilor străine sunt indispensabile pentru a atenua decalajele de informații și capacități din țările partenere”, se mai precizează în documentul semnat de cele două state, care se încheie cu promisiunea unui scop măreț – arată APADOR-CH: „Participanții intenționează să stabilească o consultare bilaterală privind combaterea manipulării informațiilor străine, pentru a stabili direcția activității viitoare. Se așteaptă ca participanții să conducă împreună această consultare”.
Se mai invocă, în același memorandum, nevoia de control prin mijloace tehnice și resurse umane necesare „pentru a menține conștientizarea amenințării”. Practic, tot ce înseamnă comunicare, dreptul la liberă exprimare și la opinie se va supune rigorilor impuse de guverne, la fel ca în orice alt regim totalitar.
Avem nevoie de spiritul critic
Dincolo de anularea libertății presei, documentul mai arată ceva: faptul că deja se discută despre două tipuri de mass-media, dintre care una este independentă, ceea ce înseamnă că o altă parte nu mai este independentă, iar acest lucru deja contravine principiilor democrației. La pachet cu presa despre care statul recunoaște că o controlează, vin și ONG-urile, dar și mediul academic, adică exact așa cum se întâmplă în statele totalitare.
„Întrebarea care se pune este în numele cărui principiu democratic și-a luat Guvernul obligația de a face ca societatea civilă, mass-media independentă și mediul academic să sprijine inițiativele Guvernului, când acesta își propune să contracareze manipularea informațiilor străine? Mass-media independentă nu poate fi independentă dacă rolul ei este de a sprijini inițiative ale Guvernului, chiar dacă acele inițiative par generoase și îndreptățite, cum ar fi cazul combaterii manipulării informațiilor străine”, arată specialiștii APADOR-CH, amintindu-le reprezentanților celor două guverne că „o mass-media independentă trebuie să își păstreze întotdeauna spiritul critic și să își rezerve, întotdeauna, dreptul de a critica sau sprijini diverse inițiative, de a fi pro sau contra lor, indiferent de obiectul și sursa acestor inițiative (guvernamentală sau privată)”.
De fapt, aceste principii totalitare se aplică încă din 2020, când comunicarea s-a făcut doar din surse oficiale, au fost închise site-uri care publicau altceva decât ceea ce se comunica oficial, iar România a fost la un pas de a pedepsi din nou delictul de opinie, ca în comunism. Nu s-a întâmplat doar în țara noastră, ci în aproape toate statele lumii. Iar platformele de comunicare online (rețelele care inițial au fost de socializare, dar s-au redefinit drept „rețele sociale”, conferindu-li-se un rol mult mai important) au introdus foarte multe mecanisme de blocare și eliminare a mesajelor care nu corespund standardelor impuse la nivel oficial. Făcând acest lucru, nu mai e nicio diferență între statele care se declară democratice și cele cunoscute ca totalitare, pentru că principiile cenzurii sunt aceleași și nu au nicio legătură cu democrația.
Tot politicienii au profitat de situație
Au existat dezbateri pe tema cenzurii și a dreptului de intruziune a statului în comunicare, încă de la începutul anului 2020. Unul dintre susținătorii așa-zisei nevoi de control absolut din partea statului sau chiar a armatei a fost tânărul deputat PNL Pavel Popescu, acesta pledând pentru introducerea controlului militar în comunicarea dintre civili, în social media, nu doar în controlul mass-media, cu scopul declarat (nobil, de altfel) de a elimina manipularea și dezinformarea, în situații de criză cum a fost pandemia.
Dar nu a fost singurul politician care a susținut această nevoie de intruziune a statului în comunicare și informare, ci chiar Parlamentul European și Comisia Europeană au plătit anual, din 2020 până azi, sume foarte mari (mai multe granturi de peste 600.000 de euro în fiecare an), din fonduri europene nerambursabile, pentru același lucru, sub umbrela „luptei împotriva dezinformării”. Cele mai multe astfel de proiecte au fost acaparate de politicieni cu zero pregătire în domeniul comunicării de orice fel, dar care s-au autoplătit din fondurile europene, pentru a le ține „cursuri antidezinformare” ONG-iștilor și jurnaliștilor, studenților la Comunicare și chiar profesorilor universitari care predau la facultăți de Comunicare și Jurnalism – iar OLAF, DLAF sau DNA nu s-au autosesizat.
Ideile și principiile specifice statelor totalitare, observate acum și de APADOR-CH, s-au păstrat și după 2022, când a izbucnit conflictul armat din Ucraina, fiind mulți cei care susțin nevoia de intruziune a statului inclusiv în libera exprimare a cetățenilor, pe rețelele de socializare.
Organizațiile neguvernamentale, coordonate de Guvern
Noua abordare a Guvernului aduce în prim-plan și un nonsens din punct de vedere juridic, dorind să supună controlului organizațiile definite prin lege ca neguvernamentale.
„Aceeași problemă se ridică și în cazul societății civile. Specific societății civile sunt organizațiile neguvernamentale. Aceste organizații ale societății civile, ca și alte forme de manifestare ale societății civile, nu pot fi obligate, mai mult sau mai puțin fățiș, prin demersuri la care Guvernul se obligă prin semnarea de memorandumuri, să sprijine necondiționat anumite demersuri ale Guvernului, numai pe motiv că în acele demersuri Guvernul urmărește un scop nobil/corect. Căile și metodele de a fi atinse scopurile, chiar și cele nobile/corecte, pot fi dicutabile, de mult ori. Iar singurele căi de a atinge anumite obiective nu sunt doar cele identificate de Guvern”, mai arată specialiștii de la APADOR-CH, amintind și de eșecurile aceluiași guvern în lupta cu drogurile sau cu escrocheriile de pe internet.
De altfel, ONG-urile s-au luptat din greu, în ultimele luni, cu seria interminabilă de absurdități din Ordonanțele de Urgență emise de Executiv pentru acțiunile în cazul depistării consumului de droguri la volan, iar mass-media a avut un rol important în forțarea Guvernului să facă modificările necesare. Dacă nimeni nu ar mai putea reacționa, atunci când Guvernul greșește, rolul mass-media și al societății civile s-ar anula, eliminând, practic, democrația.
În plus, statul a eșuat lamentabil chiar în lupta cu cele mai nocive informații false care fac zeci de mii de victime pe internet, deci e greu de crezut că va putea controla realmente ceva în legătură cu manipularea sau dezinformarea pe care ar face-o alte state – așa cum bine observă APADOR-CH:
„Cu toate astea dezinformarea și manipularea fac victime sub ochii neputincioși ai statului, de exemplu prin clipuri publicitare care îndeamnă oamenii să facă investiții înșelătoare, și se folosesc inclusiv de figurile unora dintre oamenii de stat ai țării pentru asta”. Este vorba despre deja omniprezentele reclame false la fonduri de investiții sau societăți cu capital de stat prin care banii victimelor se duc în conturile unor escroci, dar pe care nu le poate opri nimeni, de un an.
Considerăm că angajamentul semnat de Guvernul României în numele presei și al societății civile în general este desprins din altă epocă, în care toată comunicarea publică era controlată de aparatul de stat și nu exista libertate de exprimare.
APADOR-CH