Cursa contracronometru a Europei pentru reînarmare vine în contextul în care o mare parte a continentului a devenit tot mai dependentă de livrările de arme din Statele Unite, așa după cum arată datele publicate la începutul acestei săptămâni de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI).
Țările NATO din Europa și-au mai mult decât dublat importurile de arme între 2020 și 2024, SUA furnizând peste 64% din totalul acestora - față de 52%, într-o perioadă precedentă de cinci ani.
Multe țări au mers mai departe cu decizia lor de a achiziționa arme americane, în pofida îngrijorării crescânde față de perspectiva ca garanțiile de securitate pe care America le-a oferit Europei timp de decenii să nu mai fie atât de sigure sub președinția lui Donald Trump.
Cifrele reflectă provocările Europei, care se străduiește să își reducă dependența militară de Washington și să își asume propria securitate.
Informațiile și actualizările de software
În acest context, rețeaua de televiziune FRANCE 24 a stat de vorbă cu Richard Aboulafia, expert în domeniul apărării și director general al companiei de consultanță „AeroDynamic Advisory”, pe care l-a întrebat cât de dependentă este Europa de SUA în privința informațiilor, a întreținerii de componente și a actualizărilor software pentru echipamentele sale militare.
Toți europeni sunt dependenți de informațiile și sistemele de supraveghere și recunoaștere, afirmă Aboulafia, precizând însă faptul că Franța e unică, deoarece este în mare măsură independentă față de SUA în privința echipamentelor militare.
„Majoritatea celorlalte țări din UE au un anumit grad de «conținut» american în stocurile lor și multe dintre ele sunt dependente de avioanele de luptă F-35 fabricate în SUA, veriga cea mai slabă din această discuție.”, spune el.
F-35 este cel mai „conectat” avion de vânătoare construit vreodată, comunicând în permanență cu senzori, sisteme și rețele care nu se află la bordul său. În consecință, acest aparat de luptă depinde foarte mult de actualizările periodice de software.
Prin contrast, industria de apărare a Franței este în mare măsură independentă de cea a SUA. Spre exemplu, avionul „Rafale” este 100% francez.
Din această perspectivă, expertul în apărare sugerează un spectru al dependenței. „La un capăt, avem industria franceză de apărare, care are un nivel impresionant de suveranitate. La celălalt capăt se află Danemarca, care este ghinionistă, din cauza tensiunilor sale diplomatice cu SUA în privința viitorului Groenlandei.”, afirmă el.
Marea Britanie ar fi poziționată mai aproape de Danemarca pe acest spectru al dependenței față de americani, deoarece, după Brexit, a trecut în mare măsură sub controlul sistemelor și capacităților SUA.
Americanii pot bloca echipamentele europene
Ce înseamnă în mod concret o astfel de dependență? Înseamnă că SUA pot paraliza sisteme de apărare europene prin intermediul unor așa-numite „butoane de oprire”.
„Un mod de blocare este încetarea furnizării de piese de schimb sau încetarea actualizărilor de software, având în vedere faptul că armamentul mai modern are nevoie constant de actualizări.
Celălalt tip de buton de oprire este blocarea completă a unui sistem de arme. Este vorba de schimbarea câtorva linii de cod. La fel ca în cazul unui iPhone, furnizorul îl poate opri.”, explică Aboulafia.
„Situația în care ne aflăm astăzi este fără precedent: SUA întorc spatele unui aliat major. Mai mult, trupele ucrainene din teren au raportat luni că au fost atacate instantaneu de artilerie și drone, imediat ce și-au activat terminalele «Starlink». Acest lucru sugerează faptul că SUA nu doar lovesc Ucraina, ci ajută și partea rusă, posibil furnizându-le imagini prin satelit!”, mai adaugă el.
Extinderea industriilor aerospațiale paneuropene
Fără îndoială, extinderea unei industrii naționale este mult mai dificilă decât extinderea uneia globalizate.
Spre exemplu, în 2024, au fost livrate de zece ori mai multe F-35 decât „Rafale”, mai exact 141 de unități față de 14. F-35 utilizează resurse de producție din peste 12 țări, inclusiv compania „Rheinmetall” din Germania, care a fost adăugată pe lista principalilor furnizori în acest an.
„Prin contrast, lanțul de aprovizionare al industriei din Franța este național, pe verticală - poate furniza orice, de la arme nucleare la tancuri și la submarine nucleare. Dar acest nivel impresionant de suveranitate poate, de fapt, să împiedice industria de apărare a Franței.”, precizează Aboulafia.
În cazul „Rafale”, acesta este foarte solicitat, cu peste 170 de aeronave - majoritatea pentru export - în așteptare, în 2023. Totuși, doar 21 au fost livrate în anul respectiv.
În acest context, fondul de apărare de 800 de miliarde de euro, prezentat recent de Ursula von der Leyen, poate contribui la accelerarea acestui proces.
O altă soluție ar fi dezvoltarea de sisteme paneuropene, precum „Eurofighter” - un avion de luptă dezvoltat de Marea Britanie, Germania, Italia și Spania -, care concurează cu „Rafale”.
Europenii au, de asemenea, un avantaj față de SUA, în ceea ce privește abilitățile de producție, după cum menționează „Foreign Policy”. Europa depășește în mod colectiv SUA în ceea ce privește oțelul, aeronavele civile, vehiculele și navele.
Acest lucru ar putea oferi UE impulsul de a ajuta Ucraina și de a începe reînarmarea internă, chiar dacă Donald Trump abandonează Kievul și amenință să părăsească NATO.