„Provenit dintr-o familie armeană ajunsă în România - via Constanța - din Imperiul Otoman, frate cu eseistul, teatrologul și poetul Haig Acterian și cu diarista și regizoarea Eugenia Maria (Jeni) Acterian, Arșavir Nazaret Acterian a trăit destul pentru ca, supraviețuind interdicțiilor din regimul comunist, să le reediteze scrierile și să-i reintegreze în cultura română. E drept, uneori cu un preț cam mare, ca în cazul jurnalului surorii sale pe care l-a salvat de la distrugere îngropându-l dar, din rațiuni de imagine publică, l-a rescris și cenzurat masiv”, remarca, în deschiderea unei minibiografii, istoricul literar Paul Cernat.
Ajutor de mozaicar, librar, anticar
Dar să facem loc „pomelnicului”: „Membru al «tinerei generații» interbelice, prieten cu toată floarea ei cea vestită (și cu obscurii ei), Nazaret a făcut parte în adolescență din gruparea elevilor de la Liceul Spiru Haret, alături de Eliade, Noica, Barbu Brezianu și alții. Angajat ideologic de partea Mișcării Legionare, ca și fratele Haig și cumnata Marietta Sadova (angajare pe care o va dezavua mai târziu), constrâns la o existență marginală (a fost printre altele ajutor de mozaicar, librar și anticar, ulterior mărunt funcționar administrativ), Nazaret e arestat și închis în mai multe rânduri după 1947 (inclusiv în procesul Noica-Pillat din 1958), neavând drept de semnătură până în 1990”.
Scriitor sub acoperire
În continuare: „Arșavir a publicat totuși sporadic sub acoperirea unor prieteni influenți și a pseudonimelor, reușind chiar să plaseze, în 1973, câteva fragmente din jurnalul lui Jeni «Arnotă» într-o revistă - Cadran - patronată, formal, de Gabriel Bacovia. Debutul editorial, neconsemnat în dicționare, datează din 1937, cu volumașul Pățanii din viața oamenilor mari. Desfășoară o activitate publicistică intensă, e redactor la «Vremea», colaborează cu echipele sociologice ale lui D. Gusti și plănuiește să publice «Jurnalul unui leneș» (numai că, leneș fiind, n-o face...)”. Mai mult: „Debutul editorial «oficial» e postcomunist (la 85 de ani!) cu «Jurnalul unui pseudo-filosof», augumentat în 2008 sub titlul mai sec Jurnal 1929-1945/1958-1990”.
Modest într-o generație de egolatri
„Lacunar și probabil autocenzurat, cu lungi perioade-lipsă (nu doar din cauza detențiilor, ci și din cauza prudenței care-i va fi intrat în sânge), inferior celui al surorii sale, este totuși un jurnal atașant, care aduce în prim-plan un personaj plin de contradicții: discret și modest (șocant de modest într-o generație de egolatri), hedonist și retractil, înțelepțit și resemnat cu trecerea anilor, cititor curios de toate cele și precaut în indiscreții” - aprecia profesorul Paul Cernat. Jurnalul bătrâneții este net superior celui de tinerețe.
O figură însingurată
Ultimele tușe: „Alte fragmente diaristice, memorialistice sau portretistice au fost reunite în câteva volume antume (Privilegiați și năpăstuiți, Cum am devenit creștin, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Portrete și câteva amintiri de pușcăriaș) sau postume (Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal 1967-1990, Amintiri despre Nicolae Steinhardt, Cioran, Eliade, Ionescu, Corabia nebunilor), uneori interesante, alteori plate. Prețioase sunt mai ales portretele unor confrați și prieteni intrați într-un con de umbră (Alice Botez, C. Fîntîneru) și impresionantul Jurnal cu Jeni Maria, în care consemnează boala și sfârșitul tragic al surorii sale”. În loc de concluzie: „Trezorier al unui alt timp, nonagenarul postdecembrist a fost o figură însingurată, dar iubită a comunității armenilor din România. În conversațiile mele cu Bedros Horasangian și echipa de la revista Ararat, Arșavir era viu”.
116 ani s-au împlinit pe 18 septembrie 2023 de la nașterea lui Arșavir Nazaret Acterian
Membru al «tinerei generații» interbelice, prieten cu toată floarea ei cea vestită (și cu obscurii ei), Nazaret a făcut parte în adolescență din gruparea elevilor de la Liceul Spiru Haret, alături de Eliade, Noica, Barbu Brezianu”, Paul Cernat, istoric literar
Trezorier al unui alt timp, nonagenarul postdecembrist a fost o figură însingurată, dar iubită a comunității armenilor din România”, Paul cernat, istoric literar