Delincvenţa juvenilă este o problemă dificilă cu care se confruntă orice societate. Trecând de la principiile arhaice ale pedepsirii, la principiile moderne ale prevenirii şi ale reinserţiei sociale, România se află într-un proces de îmbunătăţire a politicilor penale şi de executare a pedepselor privative de libertate.
În cele ce urmează, împreună cu dl. Andrei Grigoriu, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, vom aborda câteva aspecte importante legate de executarea pedepselor privative de libertate a minorilor.
Domnule avocat Andrei Grigoriu, când putem vorbi despre răspundere penală în cazul unui minor?
Pentru a se pune problema executării unei pedepse privative de libertate în ceea ce îi priveşte pe minori, este important să cunoaştem perioada în care un minor este socotit răspunzător penal, dar şi sfera drepturilor sale. În această privinţă, există un set de norme, atât internaţionale, cât şi interne, care reglementează atât drepturile minorului, cât şi condiţiile răspunderii acestuia.
Astfel, în primul rând, unul din cele mai importante documente privitoare la minori este Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Convenţia a fost adoptată de România prin Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001. Convenţia îşi are originea în Declaraţia de la Geneva din 1924 privind Drepturile Copilului, declaraţie care era un document mai degrabă principial, decât cu valoare normativă. Pe plan intern, avem ca document principal Codul penal. Legislaţia penală română, respectiv atât vechiul cât şi Noul Cod penal, a stabilit clar limitele răspunderii penale ale minorului, arătându-se că minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde penal, minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte ca a săvârşit fapta cu discernământ, iar minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal. Discernământul se probează prin expertiză de specialitate.
Tot Convenţia a mai consacrat şi preeminenţa interesului superior al copilului în procedurile judiciare îndreptate împotriva sa. Nu în ultimul rând, menţionez, ca izvor normativ, Codul de procedură penală, în care se regăseşte, printre altele, capitolul "Dispoziţii speciale pentru minori", capitol care completează drepturile acestora în procesul penal.
Minorii au un regim de detenţie diferit de cel al majorilor?
Bineînţeles. În primul rând, în mod prioritar, detenţia minorilor are, sau cel puţin îşi propun să aibă ca obiect educarea şi reinserţia socială a acestora.
Prin urmare, faţă de un minor, ........................