Astăzi, procesul Marianei Rarinca ajunge la final la CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului anunță, pe 4 februarie, decizia în cauza nr. 10003/16 „Rarinca împotriva României”. Povestea Marianei Rarinca a produs o tulburare puternică în societatea românească. Intens comentat, el a devenit un „caz școală” ce evidențiază mecanismul ocult al statului paralel care contorsionează statul de drept. Personajele-cheie ale acestui scandal-monstru - Livia Stanciu, Codruța Kovesi și Florian Coldea - așteaptă cu sufletul la gură verdictul de la CEDO.
Iată cum este prezentat pe site-ul oficial al CEDO un rezumat al evoluției cauzei „Rarinca împotriva României”.
„Reclamanta, Mariana Rarinca, este un cetățean român care s-a născut în 1959 și locuiește la Galați (România).
Cazul se referă la procedurile judiciare într-un proces pentru șantajul președintelui celei mai înalte instanțe din România.
În 2014, au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantei de către președintele de atunci al Înaltei Curți de Casație și Justiție. La 18 decembrie 2014, reclamanta a fost condamnată pentru șantaj la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare. Ambele părți au făcut recurs, reclamanta invocând, printre altele, părtinire din partea Direcției Naționale Anticorupție. Apelul a fost admis și reclamanta a fost achitată printr-o hotărâre definitivă. Curtea de Apel a motivat decizia prin faptul că nu a fost demonstrat că există elemente esențiale ale șantajului, iar prima instanță nu a examinat în mod corespunzător probele și argumentele reclamantului.
La 29 mai 2015, DNA a depus o cerere de autorizare pentru a depune o contestație extraordinară în anulare, prin care a urmărit anularea hotărârii din 20 mai 2015 pe motivul lipsei de imparțialitate a unuia dintre membrii completului. După mai mulți pași procedurali, la care Rarinca nu a fost prezentă, cererea DNA a fost admisibilă. S-a admis recursul extraordinar pentru anulare, hotărârea de recurs a fost casată și s-a dispus reexaminarea recursului. Reclamanta a depus cerere de recurs în anulare împotriva acestei hotărâri, care a fost respins ca inadmisibil. Reclamantul a considerat că judecătorii care au admis rejudecarea recursului au fost părtinitori. Ulterior, instanța i-a respins contestațiile și a confirmat hotărârea primei instanțe. Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii contestând compunerea ilegală a completului și pentru că unul dintre judecători se antepronunțase în cauză. În 22 octombrie 2015, instanța a declarat inadmisibil recursul în anulare al reclamantei.
Bazându-se pe articolul 6 (dreptul la un proces echitabil), reclamanta se plânge că, printre altele, procedurile împotriva ei au fost nedrepte, unele complete au fost compuse ilegal, cu judecători părtinitori, iar argumentele ei constituționale au fost respinse arbitrar. Bazându-se pe articolul 4 din Protocolul nr. 7(dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori), reclamantul se plânge că, prin casarea achitării sale definitive, a fost acuzată de două ori pentru aceleași infracțiuni. Bazându-se pe articolele 14, 17, 18, reclamanta a apreciat că a fost supusă tratamentului discriminatoriu, abuzului de putere și limitării drepturilor sale din partea autorităților.