Autoritățile americane nu furnizează Ucrainei arme pentru a aplica lovituri asupra teritoriului Federației Ruse. Declarația lui Ned Price, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, este explicită în acest sens: „Nu am furnizat Ucrainei arme pentru a fi folosite asupra teritoriului Rusiei. Am spus foarte clar că acestea sunt provizii defensive”. Agenția de presă Rador adaugă și faptul că Price a dat asigurări că Washingtonul nu împinge Ucraina să lovească ținte în afara teritoriului său. Anterior, oficiali ai SUA au conturat o serie de precauții și îngrijorări față de acțiunile militare ale Ucrainei care pot dezvolta și externaliza conflictul militar fără a mai putea fi controlat. Sprijinul NATO pentru Ucraina apare astfel ca posibil de deturnat spre o confruntare directă a Alianței cu Rusia, dincolo de angajamentele în favoarea Kievului.
Sunt suficiente îngrijorări privind folosirea armamentului furnizat Ucrainei în afara cadrului de ajutor militar pentru restabilirea suveranității. Tot Departamentul de Stat detalia recent eforturile pentru a preveni ca armamentul Statelor Unite din Ucraina să ajungă în mâinile unor actori criminali și non-statali. Suspiciunile că se dezvoltă o înfloritoare afacere de contrabandă cu arme și echipament militar în Ucraina au circulat intens în mass-media internațională. O fișă informativă a Departamentului de Stat menționa că „Războaiele pot oferi oportunități pentru ca armele să ajungă în mâini private prin furt sau vânzări ilicite, creând uneori piețe negre de arme care durează zeci de ani. O varietate de actori criminali și nestatali pot încerca să achiziționeze arme din surse din Ucraina în timpul sau după conflict, așa cum s-a întâmplat după războaiele din Balcani din anii 1990.” Așadar, tema nu este livrată de propaganda rusă, ci este reală, prezentată de poziții oficiale americane. Militarii SUA inspectează în Ucraina, la fața locului, gestionarea armamentului furnizat de SUA direct sau prin intermediul unor operatori privați, care au fost folosiți pentru a scurtcircuita formalitățile birocratice.
În ultimele săptămâni s-au produs incidente grave în folosirea armamentului de luptă pe teritoriul Ucrainei care, prin neglijență sau premeditat, puteau duce la consecințe imprevizibile. Cazul rachetei lansate din Ucraina, căzută în Polonia, unde a omorât două persoane, este elocvent. Echipa Zelenski a vrut să folosească inițial eroarea militarilor proprii într-un sens manipulator, care, în focul prezentării evenimentului în regim de breaking news, viza chiar alertarea NATO și o posibilă trimitere spre celebrul articolul 5. Informațiile în timp real pe care le aveau SUA au dezamorsat starea de alertă, dar „urmele” rămân.
Incidentele cu rachete căzute pe teritoriul Republicii Moldova, în apropierea graniței cu România, sunt și ele de natură să ridice gradul de îngrijorare, subliniind poziția sensibilă în care ne aflăm, în proximitatea imediată a conflictului. Luni a apărut un nou caz de rachetă neidentificată căzută în Basarabia, la Briceni, foarte aproape de punctul în care se pune harta României în cui, la Darabani. Geniștii armatei moldovene au precizat că nu pot identifica proveniența acesteia și nici traiectoria. Imaginile de la fața locului arată că nu s-a produs la sol un crater, și nici nu apar urme ale impactului. Resturile rachetei par „puse cu mâna”, așezate ca la expoziție. Bucata de rachetă găsită în livada de lângă Briceni a devenit subiectul unei declarații a premierului Natalia Gavriluță, aflată în vizită oficială în Ucraina. Premierul Republicii Moldova consideră că acest incident „este o dovadă că războiul din Ucraina a trecut granițele” și „ar putea face obiectul unei investigații internaționale”.
În timpul vizitei oficiale la Kiev, premierul moldovean a menționat că se fac pregătiri pentru o reuniune a guvernelor în formatul trilateral Ucraina-România-Republica Moldova. Trebuie subliniat că această formulă de parteneriat există din iulie 1997, parafată la nivel înalt de cei trei președinți - Constantinescu, Kucima, Lucinschi - la Izmail. Trilaterala a fost lăsată în adormire și este acum activizată, în condițiile conflictului militar din Ucraina, care lovește puternic și vecinii – Moldova și România. Pe formatul diplomatic s-au implementat recent planurile de ajutor pentru Republica Moldova și Ucraina pentru a face față crizei acute de energie. Angajarea militară pe această direcție este, credem, examinată la București în siajul prudenței exprimate de partenerul strategic.
Acțiunile militare spre Est ale României au oferit în trecut lecții cu consecințe tragice. Generalul Ion Antonescu și-a asumat singur, la 22 iunie 1941, când Germania a atacat Uniunea Sovietică, responsabilitatea angajării țării în război prin celebrul ordin „Ostași, vă ordon: treceți Prutul!”. Ofensiva era menită să readucă „în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei”. După eliberarea Bucovinei și Chișinăului, în iunie-iulie 1941, când hotarele ciuntite în 1940 au fost reîntregite, Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, proeminent politician care contribuise la înfăptuirea României Mari, îi trimite un memoriu lui Ion Antonescu în care se pronunță împotriva continuării războiului pe teritoriul sovietic. Reproducem din acest document publicat în lucrarea „Problema Basarabiei în relațiile româno-sovietice(1918-2018)”- autori Florin Răzvan Mihai și Vasile Buga - pasajul în care Maniu evidențiază că „ar fi prea pretențios să credem că continuarea războiului germano-rus ar depinde de colaborarea noastră, precum nu mai puțin pretențios să proclamăm noi, România, război sfânt contra Rusiei, pentru organizarea ei internă, de stat și socială. Nu avem niciun soldat de sacrificat pentru scopuri străine”. Lucrarea citată arată că în cele 35 de zile de lupte pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei, până la atingerea Nistrului, armata română a angajat 473 103 militari. Pierderile înregistrate până la 31 iulie 1941 s-au ridicat la 24.396 militari (5.011 morți, 13.987 răniți și 4.487 dispăruți).
Cum tratăm problemele militare cu vector spre Est? Evident, NATO păstrează caracterul defensiv prin declarații și măsuri de supraveghere a armamentului livrat. Dar este la fel de firească grija exprimată în folclorul frust de a constata că odată dat briciul la maimuță, o să fie greu să i-l mai iei. Asta dacă, și mai periculos, intră pe mâna traficanților și actorilor nestatali.