Aceștia au realizat un studiu asupra mai multor sortimente de ceai iar rezultatele sunt șocante. Experții geremani au analizat 40 de tipuri de ceai comercializate la nivel global. În acestea au fost găsite urme genetice de gândaci, păienjeni și muște.
Doar într-un singur plic de ceai verde au fost depistate semne de la de specii diferite de insecte.
Potrivit Antena 3 CNN, pe lângă muște, gândaci și păianjeni, au fost identificate și alte insecte, precum: lăcuste, fluturi, purici, etc.
Sortimentele testate de cercetătorii germani sunt consumate inclusiv de români, printre acestea fiind ceaiul verde, ceaiul de mentă și ceaiul de mușețel.
„Am examinat ceaiuri și ierburi disponibile în comerț și am găsit ADN de la până la 400 de tipuri diferite de insecte într-o singur plic de ceai.”, spune prof.univ. Henrik Krehenwinkel, de la Universitatea Trier din statul german din vestul Renania-Palatinat
Biogeograful și echipa sa au folosit o nouă metodă pe care au conceput-o special pentru a studia pliculețele de ceai, căutând urme de ADN de insecte.
Universitatea a transmis că Krehenwinkel și echipa sa au „prezentat o metodă prin care ADN-ul de mediu semnificativ (ADN de mediu) poate fi obținut din plante uscate și evaluat”.
Metoda este inovatoare pentru că „ADN-ul nu este luat de pe suprafețele plantelor, așa cum se întâmplă de obicei în majoritatea cazurilor, ci din material vegetal zdrobit, uscat. Pe învelișul plantei, ADN-ul nu rămâne disponibil pentru mult timp, deoarece este descompus de lumina UV sau spălat de ploaie. O altă limitare în acest sens este că în acest fel sunt luate în considerare majoritatea insectelor de la suprafața plantei”.
„În sfârșit, procedura ar putea deveni și un caz de criminalistică. Declarațiile sigure despre originea geografică reală a plantelor pot fi făcute folosind ADN-ul. În acest fel, vama ar putea stabili dacă tipurile de ceai importate provin cu adevărat din țările specificate. Ceea ce este posibil în cazul ceaiului se aplică și altor plante, cum sunt unele medicamente, de exemplu.”
Cercetarea a apărut în revista academică Biology Letters, publicată de Royal Society din Marea Britanie.