Potrivit unei analize semnate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociația Energia Inteligentă (AEI), avariile din sistemele de termoficare au dus la dublarea costurilor cu încălzirea pentru luna ianuarie 2026, în special în marile orașe, inclusiv București.
Gerul nu a creat problema. A scos-o la suprafață
Intervalul 12–15 ianuarie, marcat de temperaturi scăzute, nu a generat o criză în sine. Criza exista deja. Gerul a scos la iveală ani întregi de amânări, improvizații și lipsă de investiții reale în rețelele de termoficare.
„Când rețeaua a cedat, nu a cedat din cauza vremii, ci din cauza conductelor vechi, pierderilor uriașe și lipsei unui plan de rezervă. Un sistem care funcționează doar pe vreme bună nu este un sistem, ci o iluzie”, arată Chisăliță.
În lipsa agentului termic, statul s-a retras din nou, iar soluția a fost lăsată exclusiv în sarcina cetățeanului. Pentru majoritatea gospodăriilor, alternativa a fost încălzirea electrică, cea mai scumpă și ineficientă variantă disponibilă.
Facturi duble pentru „supraviețuire”, nu pentru confort
Concret, pentru un apartament de două camere din București, factura obișnuită de aproximativ 400 de lei pentru încălzire va fi dublată de costurile suplimentare cu energia electrică. Un consum suplimentar estimat la 250 kWh duce la o creștere de aproximativ 400 de lei a facturii de curent.
Rezultatul: costuri totale de peste 800 de lei, nu pentru un confort sporit, ci pentru a evita înghețul în locuințe.
AEI avertizează că situația se va agrava, în contextul în care urmează două săptămâni cu temperaturi nocturne între -6 și -11 grade Celsius, ceea ce va împinge și mai mult consumul și facturile în sus.
Consum record de energie electrică, fără asumare publică
Pe 13 ianuarie, la ora 17:00, consumul de energie electrică a atins 9.119 MWh/h, cel mai ridicat nivel din ultimii ani. Reacția oficială s-a limitat la explicații vagi despre „presiunea pe sistem”, fără asumarea cauzei reale: milioane de oameni au fost nevoiți să-și încălzească locuințele cu aparate electrice.
„Nu este o anomalie. Este un simptom al eșecului administrativ. În 1989, România consuma mai mult pentru industrie. Astăzi consumăm energie pentru a nu îngheța”, subliniază Chisăliță.
Hidroenergia, pilon ignorat, dar vital
Structura producției din momentul de vârf arată că hidroenergia a asigurat 27% din necesar, devenind principalul pilon de stabilitate. Importurile au ajuns la 23%, un nivel care indică vulnerabilitate strategică, nu integrare europeană.
Fără aportul hidrocentralelor, România ar fi fost complet dependentă de importuri scumpe și incerte, cu efecte directe asupra prețurilor plătite de populație.
„Nu este o criză naturală, ci una administrativă”
În timp ce cetățenii suportă costuri tot mai mari, discursul public rămâne blocat între sloganuri verzi și evitarea deciziilor dificile: modernizarea termoficării, investiții în capacități stabile și asumarea costurilor politice.
„Un stat care nu poate asigura căldură iarna nu este un stat în tranziție, ci un stat care cedează funcțional. Iar când acest eșec este plătit direct de cetățeni, vorbim despre un contract social rupt”, avertizează președintele AEI.
Iarna viitoare va veni din nou. Rețelele vor fi la fel de vechi. Întrebarea care rămâne este cât timp vor continua românii să plătească pentru un stat care nu livrează servicii de bază, dar facturează fără greș.