Ce este avortul spontan
Avortul spontan reprezintă pierderea naturală a sarcinii înainte de 20 de săptămâni de gestație. Cele mai multe cazuri au loc în primul trimestru, adesea înainte ca femeia să afle că este însărcinată. Statisticile arată că aproximativ 25% dintre sarcini se încheie astfel.
„Avortul spontan nu este un eșec personal și nu apare din vina mamei. Este un mecanism natural prin care organismul oprește evoluția unei sarcini care nu se poate dezvolta normal”, spune medicul ginecolog Andreas Vythoulkas, potrivit medicool.ro.
Cauzele pierderii sarcinii
-
Anomalii genetice și cromozomiale: Cele mai frecvente în primul trimestru, apar atunci când embrionul primește un număr incorect de cromozomi sau există mutații genetice. Exemple: trisomii sau monosomia X.
-
Afecțiuni materne: Diabetul, bolile tiroidiene, hipertensiunea severă, trombofilia sau lupusul pot afecta dezvoltarea placentei și oxigenarea fătului.
-
Infecții: Virusuri precum rubeola, citomegalovirusul sau parvovirusul și infecții bacteriene (Chlamydia, sifilis, gonoree) cresc riscul de avort, mai ales în trimestrele doi și trei. Infecțiile alimentare, precum listerioza sau toxoplasmoza pot avea efecte grave asupra sarcinii.
-
Stil de viață: Fumatul, consumul de alcool, drogurile, obezitatea, malnutriția sau anumite medicamente pot influența negativ implantarea și dezvoltarea embrionului.
-
Anomalii uterine și factori anatomici: Fibroamele, sindromul ovarelor polichistice sau traumatismele abdominale pot împiedica implantarea normală a sarcinii.
Semnele avortului spontan
Cel mai frecvent simptom este sângerarea vaginală, de la câteva picături la hemoragii semnificative, însoțită de dureri abdominale, crampe sau eliminarea de cheaguri.
În al doilea trimestru, pierderea de lichid amniotic prin ruperea membranelor reprezintă o urgență medicală.
Avorturi spontane repetate
Dacă pierderea sarcinii apare la prima sarcină, majoritatea femeilor pot obține ulterior o sarcină dusă la termen. Problemele apar după două sau mai multe avorturi spontane, când este necesară o evaluare medicală completă.
Printre cauzele frecvente se numără anomaliile cromozomiale ale unuia dintre parteneri, trombofilia, anomaliile uterine și dezechilibre hormonale. În multe cazur, există o combinație de factori genetici, hormonali și anatomici.
„După două avorturi consecutive, recomandăm un bilanț complet al cuplului. Chiar și atunci când nu identificăm o cauză clară, șansele unei sarcini duse la termen depășesc 60–70% cu o strategie medicală personalizată”, precizează dr. Vythoulkas.
Refacere fizică și emoțională
Refacerea fizică durează câteva zile, iar menstruația revine după 4–6 săptămâni. Recuperarea emoțională poate fi însă mai dificilă, implicând anxietate, depresie și sentimente de vinovăție. Sprijinul psihologic și comunicarea în cuplu sunt esențiale.
Chiar dacă nu se poate preveni întotdeauna avortul spontan, viitoarea mamă trebuie să acorde atenție sănătății, să evite fumatul și alcoolul și să discute cu medicul despre orice afecțiune cronică sau antecedente familiale relevante.