Senatorul Daniel Zamfir, susținut de ministrul Economiei, a lansat public proiectul prin care vor fi scoase din zona ariilor protejate acele obiective de investiții hidrotehnice care au fost începute anterior datei de 29 iulie 2007. De ce este menționată această „barieră” calendaristică? Atunci a început să fie aplicată legislația privind ariile Natura 2000, care interziceau practic investițiile majore energetice în perimetrele protejate. Efectele legii se aplicau practic retroactiv, cu cerințe noi pentru lucrările aflate în curs. Se încălca astfel și un principiu constituțional privind retroactivitatea legilor, dar practica strâmbă a dreptului românesc punea lacăt pe o serie de hidrocentrale aproape finalizate pe râurile interioare. În urmă cu patru ani, pe 25 ianuarie 2018, semnalam în Jurnalul situația acestor investiții ale companiei Hidroelectrica. Articolul „Filiera #rezist blochează 155 de milioane de euro” și dezbaterea publică inițiată atunci la Antena 3 nu au putut urni lucrurile din fundătura juridică în care fuseseră „îngropate” de legătura monstruoasă sudată pe filiera burselor externe între judecători de la Curtea de Apel București și activiștii de mediu afiliați ideologic la interese contrare echilibrului sistemului energetic. Acum, într-un moment politic favorabil, cuplat pe o presiune a cerințelor de energie electrică din surse curate, așa cum este energia hidro, se poate, în fine, debloca racordarea la circuitul de producție a hidrocentralelor de la Răstolnița, Bumbești-Livezeni și Dumitra. Se taie astfel un nod gordian care părea un obstacol imposibil de trecut care ține de ani buni „pe bară” capacități de câteva sute de MW-echivalente cu un grup de la Cernavodă. Acum există cheia problemei; rămâne ca proiectul de lege să treacă rapid de circuitul parlamentar de aprobare sau să fie promovat prin ordonanță de guvern, situația din sistemul energetic justificând urgența.
În această ordine de idei, nu pot să nu rețin însă cu îngrijorare o serie de opinii ale oamenilor politici sau ale unor „analiști” de ocazie care consideră că au soluții imediate la problema prețurilor mari la energie. Se avansează propunerea ca statul, care are în proprietate, ca acționar majoritar, 80 la sută din centralele electrice, producția de la Hidroelectrica și Nuclearelectrica să fie dirijată exclusiv pentru consumul reglementat, sacrificând profiturile acestora. Mai mult, se induce ideea că aceste companii naționale ar trebui să iasă chiar din legile pieței și ale managementului eficient, devenind niște jucării administrate de guvern după conjuncturi. În locul unor măsuri legislative bine gândite, în concordanță cu directivele europene, sunt clamate lozinci populiste, care „dau bine” și creează false speranțe oamenilor care sunt cu adevărat împovărați de facturile mari la energie. Asist, din păcate, pe acest front la o ofensivă a detașamentului de „băieți proști” care se luptă cu fantomele „băieților deștepți” de mult scoși din joc. Boxul cu umbra nu poate avea câștigători!