Tehnica aceasta, fluierată copios de publicul venit să vadă spectacol, a fost împrumutată şi de Justiţie. Deosebirea cu ceea ce se întâmplă în sport este că publicul, în principal justiţiabilii, nu pot nici măcar fluiera. Sau dacă îndrăznesc cumva să o facă, sancţiunile pot fi dintre cele mai aspre. Pentru că judecătorul care trage de timp, sperând ca timpul să-i rezolve dosarul, este inamovibil, trebuie respectat, indiferent de ceea ce face şi, nu-i aşa... „nu comentăm deciziile Justiţiei”, ca să folosesc sloganul acesta tocit şi nefiresc.
În cazul nostru, totul a început de la un autoturism. Un autoturism dus la reparat în anul 2018 de către Alexandru Marius G., dintr-o comună din judeţul Mureş. Aflase de la o cunoştinţă că în localitatea vecină cu cea în care locuia, comuna Chiraleu, există un service. Aşa că i-a încredinţat maşina ce o avea de reparat lui Săndel Emanuel V., proprietarul atelierului. Până aici, toate bune. Alexandru Marius G. i-a dat mecanicului şi 3.500 de lei ca să-i repare maşina, urmând ca dacă se vor descoperi şi alte defecţiuni, să completeze restul de cheltuieli pentru remedierea lor. Alexandru Marius a lăsat maşina în service şi a plecat la muncă în Germania. De aici a ţinut legătura cu mecanicul, care îi mai cerea din când în când să-i mai facă rost de câte o piesă, pe care i-o trimitea în ţară.
Un an mai târziu, Alexandru Marius G. se întoarce în ţară din Germania. Adusese inclusiv un motor nou pentru maşină şi încă vreo câteva piese. Le-a dus la serviceul din comuna Chiraleu, unde-şi lăsase maşina mai bine de un an şi jumătate la reparat. Care maşină nu funcţiona deloc, deşi în mai multe rânduri mecanicul îi spusese la telefon că se ocupă de ea.
Şi a mai trecut un an. An, a crezut Alexandru Marius G, cu spor, pentru că Moş Crăciun părea că îi face un mare cadou. Primeşte telefon de la service chiar pe 25 decembrie 2020 să meargă să-şi ia maşina reparată. Nu a plecat chiar pe 25, că era Crăciunul, ci a doua zi, pe 26 decembrie 2020. Era însoţit de alte trei rude, pentru că el nu avea permis de conducere şi acestea urmau să-l ajute să-şi aducă maşina acasă, pe care el nu o putea conduce, plus maşina cu care veniseră.
Au ajuns în jurul orei 12.00. Numai că Moş Crăciun nu fusese chiar aşa de darnic, precum îşi închipuise. Nici măcar nu trecuse prin Chiraleu. Service-ul era încuiat şi înăuntru nu se vedea nicio mişcare. Dar totuşi ceva s-a întâmplat. O dată cu cei trei, au sosit la faţa locului, în loc de mecanicul care trebuia să dea maşina reparată, doi fraţi ai săi, Gheorghe Dragoş V. şi Teodor Răzvan V. Unul dintre ei, medic militar la Spitalul Militar din Târgu Mureş.
Într-un final, au deschis atelierul de reparaţii. Maşina lăsată atâta amar de timp la reparat, era inertă. Abia de au reuşit să o împingă până la poartă.
A urmat o ceartă. Ceartă care a degenerat într-o bătaie între cele două tabere.
Mai mult, la faţa locului a mai venit un autoturism cu „ajutoare” pentru fraţii mecanicului. Cel de la volanul autoturismului a dat intenţionat cu maşina peste unul dintre combatanţii din tabăra adversă. Din fericire, acesta a scăpat cu viaţă. Din fericire, pentru că judecând după avariile maşinii, greu ţi-ai putea închipui că din acel impact, cel lovit a scăpat doar cu răni grave. Totul a durat mai mult de o jumătate de oră, timp în care nu a intervenit niciun fel de autoritate, deşi sediul poliţiei este la doar câteva sute de metri de locul faptei. Poliţia era şi ea ocupată, probabil, cu cercetarea urmărilor crimelor din ziua de Sfântul Ignat.
Toată această întâmplare nefericită este înregistrată de camerele de supraveghere. De asemenea, este descrisă de cei implicaţi la audierile de la Parchet şi sunt confirmate de martori. Prourorul a întocmit un rechizitoriu pe mai mult de 50 de pagini, în care este descrisă cu lux de amănunte, ca într-un veritabil scenariu de film, altercaţia şi consecinţele acesteia.
Nu vom cita din acesta, pentru a nu influenţa desfăşurarea procesului. Cert este că acest caz a fost trimis în judecată, cu un rechizitoriu cât se poate de lămuritor.
De aici începe însă tactica tragerii de timp. De cinci ani de zile, se tot dau termene, amânări, se cer expertize, se mai dau termene, se mai cer iar amânări, şi contraexpertize deşi, repetăm, faptele sunt cât se poate de clare, dovezile sunt cât se poate de clare, inclusiv filmările de pe camerele de supraveghere, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor sunt şi ele, foarte lămuritoare.
Şi totuşi, dosarul nu este soluţionat. Se trage de timp, aşa cum face un portar de la echipa care se află în avantaj. Tot bate mingea de pământ şi nu-i mai dă drumul la joc, să treacă timpul şi să se încheie partida.
Dar, dacă în cazul unei competiţii sportive, o tragere de timp poate duce, cel mult, la câştigarea acelei partide, în cazul tragerii de timp în Justiţie, aceasta are drept consecinţă nu câştigarea unei biete partide, ci prescrierea faptelor judecate în dosar. Iar consecinţele, uneori grave, pot să afecteze întreaga viaţă a unor justiţiabili implicaţi în proces.
În cazul competiţiilor sportive, celui care trage de timp i se arată cartonaşul galben, sau, după caz, dacă mai are antecedente, cel roşu. În cazul Justiţiei, cine arată cartonaşul galben judecătorului care tergiversează dosarul, adică trage de timp până la prescrierea faptelor?