Denumită şi „Iarba Sfântului Ioan”, sunătoarea este recomandată de secole pentru menţinea sănătăţii. Medicii din antichitate au apreciat efectele terapeutice ale acestei plante-minune pentru sistemul digestiv, urinar și au recomandat-o în tratamentul de combatere a melancoliei.
Sunătoarea este folosită din cele mai vechi timpuri ca tratament naturist pentru arsuri, inflamaţii şi iritaţii, planta sporește cantitatea de serotonină – substanţa care asigură buna dispoziţie în organism – şi scade nivelul de cortizol, hormonul stresului.
Un ceai preparat din sunătoare ne redă pofta de viaţă, zâmbetul și alungă stările de anxietate, nervozitate și de insomnie. Tratamentul bazat pe această plantă este indicat pentru toate cele patru tipuri de depresie: reactive, cauzate de evenimentele negative din viaţa pacientului, depresii biologice (uneori moştenite), depresii psihiatrice, care apar în urma pierderii contactului cu realitatea, şi depresii hibernale, apărute în sezonul rece, când lumina naturală a zilei este redusă în intensitate şi înlocuită cu lumină artificială.
Peste 15 compuşi activi
Sunătoarea este renumită pentru substanțele active conținute printre care enumerăm colina, acidul valerianic, saponinele, uleiurile volatile. Saponinele au proprietăţi expectorante şi febrifuge; de aceea ceaiul de sunătoare este recomandat în tratarea răcelilor şi virozelor. Substanţele amare din sunătoare stimulează digestia, tratează hemoroizii şi alungă paraziţii intestinali.
Este bună pentru răceală
Datorită proprietăţilor antivirale şi antibiotice, planta tratează răcelile, sinuzita și bronşita, fiind utilă și în afecţiunile cardiovasculare şi biliare. Strămoşii noştri foloseau sunătoarea pentru proprietăţile sale afrodisiace, mai ales în cazul bărbaților, dar și pentru a aduce liniştea sufletească şi un somn relaxant persoanei care o consumă.
Planta tratează cu succes rănile deschise, purulente, plăgile provocate de tăieturi, eczemele, acneea, furunculele sau înţepăturile de insecte.