În 2020, guvernanţii au făcut promisiuni măreţe legate de protecţia mediului, şi-au luat angajamente cu mâna pe inimă – însă bilanţul e mai degrabă sumbru, spune Florin Stoican, preşedintele Asociaţiei Kogayon şi specialist în managementul ariilor naturale protejate. Ne-am ales cu 20 de proceduri de infringement, cu un Plan Național de Redresare și Reziliență criticat de toţi, cu oportunităţi ratate şi cu riscul de rămâne şi săraci, şi cu patrimoniul natural distrus.
Florin Stoican rezumă anul 2020 astfel: „Din cauza încălcării obligaţiilor de mediu, România s-a ales cu 20 de proceduri de infringement din partea Comisiei Europene, 18 în faza pre-contencioasă şi două în faza contencioasă. Dintre acestea, 7 proceduri sunt în domeniul deşeurilor, 5 privind calitatea aerului şi poluării industriale, 4 în domeniul biodiversităţii, câte una pentru managementul apelor, gestionarea pădurilor, schimbările climatice şi restituirea taxei auto”.
Dezastrul PNRR
Tot anul trecut, avem un Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) – document strategic care, odată acceptat de Comisia Europeană, ar aduce României peste 30 de miliarde de euro, pentru refacerea economiei după criza COVID. „PNRR este un dezastru şi o ruşine”, consideră Florin Stoican. „Nu respectă cerinţele europene, ca 37% din bani să meargă în investiţii verzi, 20% în digitalizare şi 10% în educaţie. A fost criticat de societatea civilă, de sindicate, de Comisia Europeană. Dacă nu-l refacem, riscăm să pierdem cele 30 de miliarde. Fiindcă acest plan de relansare economică e concentrat pe investiţii obişnuite, nicidecum verzi, iar natura nu numai că este din nou ignorată, ci este supusă şi asaltului dezvoltării heirupiste”, adaugă el.
Oportunităţi şi riscuri
Ţara noastră riscă să rateze şi oportunitatea aşa-numitului New Green Deal, punctează Stoican. „Spre exemplu, strategia de biodiversitate a Uniunii Europene, care cere 30% arii protejate şi 10% strict protejate – noi suntem la 24%, respectiv 1% – are un buget anual de 20 de miliarde de euro pentru următorii zece ani. România este ţara UE cu, poate, cea mai mare biodiversitate, deci ar trebui să devină lider european în conservarea naturii şi în dezvoltare durabilă bazată pe valorificarea patrimoniului. Altfel, riscăm să rămânem şi săraci, şi cu patrimoniul distrus, şi cu oportunităţile de dezvoltare sănătoasă anulate”.
Reciclare pe hârtie
Pentru că mulţi au încă în minte imaginea râului Cerna înghiţit de de PET-uri, l-am rugat pe Florin Stoican să se refere şi la măsurile care s-au luat – sau nu – pentru a limita incidente de acest gen. „România a cheltuit sute de milioane de euro din bani europeni, şi înainte de aderare, dar mai ales după, pentru crearea sistemelor judeţene integrate de management al deşeurilor – SMID. Adică, gropi ecologice, staţii de sortare pentru reciclare, sisteme de colectare selectivă. Eşec total. Trebuia să fim la 50% cu rata de reciclare, şi suntem la 10-15% – şi asta doar fiindcă minţim în raportări”.
O ţară murdară
Cifrele oficiale arată că un român produce jumătate din cantitatea de gunoi, faţă de cetăţenii ţărilor europene din topul generatoarelor de deşeuri urbane. „Realitatea e că nici măcar nu ştim cât gunoi producem, fiindcă nu-l măsurăm, iar rezultatul se vede pe câmpii, în păduri şi în râuri. Toată ţara e un morman de gunoi”, spune Stoican.
Soluţii există, de la primarii care pot condiţiona eliberarea autorizaţiilor de construcţie/demolare de existenţa unui contract de preluare a deşeurilor, la sancţiuni. „Garda de Mediu doarme, în loc să meargă pe teren şi să aplice amenzi usturătoare”.
Ce fac alţii
Operatorii de deşeuri ar trebui stimulaţi să ofere opţiuni de colectare selectivă, autorităţile judeţene şi locale ar avea obligaţia să asigure depozite conforme şi ecologice, iar comercializarea plasticului şi a produselor de unică folosinţă ar trebui să fie taxată. „Garanţia de returnare, de care se vorbeşte acum, funcţionează în alte ţări de zeci de ani. Legea compostului a intrat în vigoare în România de pe 1 ianuarie, dar nu s-a făcut nimic pentru aplicarea ei. Tot de la 1 ianuarie, a intrat în vigoare legea europeană de taxare cu 80 de euro/tonă a plasticului nereciclat – la noi nici nu s-a auzit de asta”, arată Stoican.
Un risc mare este ca România să cheltuie banii din Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă, iar Comisia Europeană să nu-i deconteze pentru nerespectarea regulilor, avertizează Florin Stoican.
Credit foto (cu gunoaie): Facebook Apele Române