Dogmele comuniste, la care s-au adăugat stupidităţile grangurilor încuiaţi, au sufocat pur şi simplu iniţiativele în domeniul economic, era retezată orice inventivitate în aducerea eficienţei într-o activitate. Dar descurcăreţii de români, cu imaginaţie şi iuţeală în a ieşi din încurcături, au fost greu de ţinut în zgardă de activiştii cu minte în unghiuri drepte, fără nuanţe. Iată nişte întâmplări petrecute în timpul regimului comunist.
Transportul în comun se dovedea că nu face faţă şi autobuzele vechi, deşelate, cu burdufurile decolorate lovind asfaltul, erau aşa de pline, încât călătorii se agăţau de uşile neînchise şi atârnau pe scări. La ora de vârf o mulţime aştepta un autobuz întârziat şi, când a sosit în staţie, a fost luat cu asalt. Colac peste pupăză, în înghesuiala din autobuzul rablagit, apare şi un comando de controlori, care-l descoperă pe un bărbat că n-avea bilet. Îl cam îmbrâncesc fiindcă nici călătorul nu se legitimează, nu acceptă amenda, ba mai mult, e şi tare în gură. Contravenientul face scandal, “m-aţi găsit pe mine marele rău al României, ne aşteaptă copiii cu cheia de gât, abia ne agăţăm de autobuzele astea rare şi săriţi toţi trei pe mine, în ţară nu merge nimic şi eu sunt de vină!”. Conform obiceiului, controlorii îi strigă şoferului să închidă uşile şi să meargă cu autobuzul supraîncărcat la miliţie. În tămbălăul ăsta din mijlocul autobuzului, vine un bărbat încruntat, hotărât şi le şuieră controlorilor, “e vinovat că nu a luat bilet, dar vina lui e mai mare, a făcut agitaţie împotriva guvernului, e de competenţa mea, îl iau eu unde va da socoteală!” Securistul sub acoperire strigă la şofer să deschidă uşile şi coboară, înghiontindu-l pe contravenientul cu gura mare. Îmbrâncitul chiulangiu la bilet rămâne cu gura căscată când, la colţ, încruntatul “securist” începe să râdă şi-i zice: “hai să trăieşti, nici eu nu aveam bilet!”.
Unii şmecheri au inventat tertipuri cu care i-au păcălit pe naivi şi au făcut rost de bani mulţi. Prin satele din Dobrogea circula o furgonetă cu nişte aşa-zişi specialişti în poluare, ei strigau la fiecare poartă ca proprietarii să spele bine o sticlă şi să o umple cu apă din fântână, preluau ei mostra şi o duceau la laborator pentru evaluarea purităţii apei. Plecau cu furgoneta doldora de sticle cu apă şi apoi vindeau sticlele goale, băgând banii în buzunarele lor. I-a umflat miliţia, ca şi pe alt şmecher, care avea sarcina să achiziţioneze păsări de la gospodăria ţărănească, urmând să le predea la stat. I-a încolţit o idee şugubeaţă: a decalat cu o zi predarea păsărilor la stat şi găinile stăteau o zi în curtea lui, ouau şi şmecherul vindea el ouăle.