Potrivit cumvaplace.ro, poate ar fi bine să facem o distincție, încă de la început, între mâncarea de post și mâncarea vegetariană, pentru că, deși exprimă același lucru, fără carne, grăsimi din carne, ouă, lapte ori brânză, nu înseamnă și același lucru. Un exemplu simplu este suficient pentru a ne înțelege perspectiva: pastele (fără ouă) cu sos de roșii cu legume nu sunt neapărat mâncare de post, deși nu conțin carne. În același timp, ghiveciul cu orez sau cu ciuperci nu este același lucru cu risotto cu ciuperci, chiar dacă folosim în loc de supa de carne, supă de legume.
Dacă aruncăm o privire asupra situației de ansamblu, am putea concluziona că putem include în categoria bucătărie mânăstirească acele mâncăruri preparate cu ingrediente pe care călugării ori călugărițele le cultivau în grădinile de lângă lăcașurile monahale, cărora li se mai pot adăuga unele ușor accesibile, pentru care nu este nevoie de un drum zilnic la supermarket. Este greu de crezut că acum 100 de ani călugării pregăteau broccoli, zucchini, supe-creme de ciuperci ori cușcuș, deși pot fi mâncate liniștit în posturi.
Radu Anton Roman, în Bucate, vinuri și obiceiuri românești, a dedicat bucătăriei românești de post doar un subcapitol, despre care spunea că este oricum mai mult decât suficient, argumentând că este săracă și oarecum nespecifică, pentru că folosește aceeași bază, din care elimină ce e interzis în post. ”Uitând cu ură aprigă de existența cărnii și a lactatelor, se pot construi – cum fac românii de o mie de ani – sute de rețete furând și extrăgând din zona necurată a „de dulcelui“ numai un sinopsis de legume și zarzavaturi. Chiftele și șnițelele de varză, conopidă, ciuperci etc., tocănițe și mâncăruri de cartofi, țelină, dovlecei, vinete ș.a.m.d. (ciorbe și supe nu mai spun) chiar grãtaruri și frigărui de ciuperci, ardei, ceapă, vinete, apoi zeci de salate, și încã altele „îndulcesc“ postul fãrã sã-l trădeze”, spune el.
Și totuși, ce stă la baza mâncărurilor de post, de la noi?
Primăvara:
- Ciorbă de urzici
- Mâncare de urzici
- Mâncare de spanac
- Ciorbă de lobodă
- Borș de leurdă
- Dovlecei pane
- Chifteluțe de dovlecei
Vara
- Salată de vinete cu ceapă
- Ghiveci călugăresc
- Ciorbă de zarzavat
- Ciorbă de fasole verde
- Supă de roșii
- Roșii cu usturoi la cuptor
- Musaca de cartofi cu vinete și roșii
- Sarmale în foi de ștevie cu orez
- Praz cu măsline
Toamnă
- Supă de linte
- Orez cu varză ca la Muntele Athos
- Pilaf cu ciuperci
- Roșii umplute
- Ardei umpluți cu orez
- Dovlecei umpluți cu roșii sau cu vinete
- Tocană de cartofi
- Ciorbă de ciuperci pleurotus
Iarnă
- Mâncare de mazăre
- Fasole bătută
- Iahnie de fasole
- Sarmale cu orez și ciuperci
- Varză călită
- Tocăniță de ciuperci
- Tocană de ceapă
- Plăcintă cu varză (pup cu varză, vărzări) din aluat de pâine
Site-urile de specialitate consultate ne spun că există și o pâine specială care se coace la mânăstire, simplă, din maia cu apă, sare și făină integrală sau cu drojdie în unele cazuri.
La capitolul desert, putem include cozonacul de post (fără ouă, cu margarină), plăcintă cu mere, gogoși simple, prune uscate, fiertură de porumb uscat cu zahăr, terci de ovăz cu miere sau macaroane cu nucă, zahăr și pesmet.
Deși majoritatea mâncărurilor enumerate mai sus sunt absolut delicioase, gătite cu puțină îndemânare și atenție, nu sunt neapărat în capul listei când ne gândim la meniul favorit.
Acum, dacă deschidem lista de rețete vegetariene, începând cu laptele de migdale și smoothie-uri pline de vitamine și până la elaborate deserturi cu tot felul de înlocuitori, o să înțelegem mai ușor de ce postul nu este doar despre a mânca fără carne. Este mai ales despre a ne abține de la micile plăceri ale vieții, între care mâncarea ocupă loc de cinste.