Aici se află Tribunalul Internațional Penal al ONU, unde fiica mea a lucrat ca procuror. De câte ori am vizitat-o am stat la ea câte o lună. Dar, astăzi, Zanzibar. Am luat avionul de dimineață, unul mic cu 18 locuri și după o oră eram pe aeroportul Zanzibar. Cu un taxi curat și un șofer vorbăreț m-am dus la hotelul Hilton Zanzibar, m-am cazat și am luat orașul la pas. Știam ca Zanzibarul este insula mirodeniilor și a leopardului. Sociabil cum sunt mi-am făcut imediat prieteni prin oraș. M-a surprins că mulți din ei, maasai, vorbeau engleză și se comportau ca niște mici oameni de afaceri. Am zis să nu irosesc timp, așa că m-am dus în piața de mirodenii. Nu ai cum să explici. Nu ai cum să știi sutele (nu glumesc) de mirodenii aflate în saci medii ca mărime, la vânzare. Un maasai căruia i-am spus ce face fiica mea in Arusha (era recunoscător pentru asta), m-a însoțit și cu o răbdare de invidiat mi-a explicat la ce se folosește fiecare mirodenie. Nu am știut când a asfințit soarele. Am cumpărat mirodenii pentru carne la grătar, pentru ciorbe, pentru mâncăruri, pentru... Al doilea maasai a venit și el, i-am invitat la barul hotelului și ne-am cinstit preț de vreo două ore. În cameră am lăsat televizorul să-mi arate ce se întâmplă zilnic în oraș până am adormit. De dimineață m-am dus la locul de întâlnire cu noii mei prieteni cu băt în mână. Ăsta este semnul distinctiv al maasailor bărbați. Un băț lung de care nu se despart. Drept pentru care am făcut și prima afacere. Mi-au oferit la vânzare un colț de leopard bătrân al cărui schelet l-au găsit în junglă. Cu toate că au cerut numai 50 de dolari, de dragul negocierii, am dus prețul la 30. Prietenul meu mi-a dat și o cordeluță fină din piele cu recomandarea să-i fac un sistem de prindere din aur. Și mi-a zis să-l dau la un șaman să-mi pună multă putere în el. Asta se putea face cu usurință în Arusha. La prânz i-am invitat la masă la un restaurant pe plajă. Sigur nu era pentru buzunarele lor, așa că au fost încântați. Până la asfințit am stat pe plajă și am povestit. Fascinantă această lume a Africii Negre. A doua zi aveam avionul spre Arusha seara, drept pentru care toată ziua am colindat fiecare stradă din oraș. Mi-a plăcut foarte mult. Am ajuns în Arusha și primul gând al dimineții a fost să mă duc la bijutierul de lângă hotel să-mi facă un sistem simplu, dar solid, din aur, în care să fixeze colțul de leopard și prin care să trec legătura de piele. În două ore treaba a fost gata și am pornit spre piața liberă unde știam că este mereu un șaman. Ne-am înțeles la preț și a trecut colțul meu de leopard (pe care l-a recunoscut ca fiind din Zanzibar) prin toate descântecele lui. M-am aplecat, mi-a pus curelușa de piele pe după gât și acolo a rămas ani și ani de zile. Ca o încheiere, în Alaka, într-un magazin de bijuterii, un turist chinez mi-a oferit pe talismanul meu 2.000 $. I-am spus, firesc, că nu este de vânzare, dar cu ocazia asta am aflat și valoarea lui în bani. În putere o știam deja.
Rămânem în Africa și săptămâna viitoare, dragii mei! Să avem pace și sănătate!