Aceasta a ajuns la cunoștința lui Dumnezeu contemplând natura iar apoi un înger i s-a arătat și i l-a făcut cunoscut pe Isus Hristos. Ea era fiica marelui dregător Urban din Tir (Fenicia) și a trăit în timpul împăratului roman Septimiu Sever (193-211).
Fata a fost închisă de tatăl ei într-un turn, când avea 12 ani, pentru că era frumoasă și voia să o ferească de privirile oamenilor. Marele dregător Urban voia să o țină acolo până la majorat și să se roage la zeii romanilor.
Însă ea a început să se roage la Dumnezeu. Așa i-a apărut un înger care i-a arătat tainele. Fata a distrus toate statuile zeilor care aparțineau tatălui său și a împărțit bunurile la săraci.
Supărat, tatăl său a ordonat să fie supusă la chinuri. Nu primea mâncare decât arareori și s-a vindecat de răni prin rugăciune. În cele din urmă a fost aruncată în mare, și astfel s-a botezt. Un nor i-a făcut umbră și ea a auzit numele Sfintei Treimi. A ajuns, în cele din urmă, la mal cu ajutorul unui înger.
Însă tatăl a fost supărat când a aflat că fiica sa trăiește și a ordonat să fie închisă în temniță. Dar în prima noapte aflată la închisoare, Urban a murit și în locul lui a venit dregătorul Dion. El a decis ca fata să fie judecată și ea și-a mărturisit credința în Isus Hristos. Așa a convins și alți oameni să devină creștini, fapt ce l-a enervat pe Dion, care a poruncit să fie supusă la alte chinuri.
După Dion a urmat dregătorul Iulian, care a continuat să aplice același tratament fetei. A aruncat-o într-un cuptor de foc dar Hristina a ieșit nevătămată. Până la urmă a ordonat soldaților să înfigă sulițe în ea, scrie stiri.botosani.ro.