Gâlceava din coaliție este prezentată ca „uriaș scandal”, criza politică este deci „iminentă”, astfel că anul supraelectoral va da democrația peste cap. În lipsa unei greve generale, orice protest revendicativ amenință cu blocarea sistemelor vitale: sănătatea, fiscul, educația, ordinea publică, odată înghețate, vor paraliza toată țara. Nu se întâmplă de luni de zile asta, dar rămânem cu ideea picurată cu perseverență că ceva rău tot va veni! Și ce poate fi mai rău decât un război? Facem apel la numerologi și ghicitorii în palmă ,deja înscriși cu statut oficializat în catalogul de meserii, care ne garantează cu ghiocul, în fiecare an, că ceva nasol, nasol ne paște. Ei nu au nevoie de studiile sumbre ale conferințelor de securitate de la München, nici de conspiraționiștii de la Davos, ca să anunțe conflictele. Runele lui papa Vorobchevici sunt mai credibile decât dronele rătăcite prin Deltă, ca să dea alarma de atac aerian. Trecem rapid, în pas alergător în adăposturi; persoanele mai năltuțe fac exerciții de stat pe ciuci în protecția de beton prefabricat care nu e pe măsura taliei. Pe fondul războiului din Ucraina, care face în 24 februarie doi ani de la atacul rusesc, orice știre rea pare una pozitivă, dacă o comparăm cu nenorocirile reale din taberele combatanților.
S-a dat peste cap acul cântarului care ne păstra un echilibru al percepției pericolelor? Cum să faci dintr-o mulțime de oameni o masă de speriați, gata „educați” să se îngrijoreze chiar și de umbra lor, devenită dușmanul care-i urmărește continuu? S-a creat o alchimie a spaimelor care induce catastrofa chiar și dintr-un necaz mărunt. Orice breaking news cade în derizoriu, dacă nu face din țânțar armăsar, dus de frâu spre o prăpastie. Un vârtej devine tornadă, o ploaie prefigurează inundația, o centimă în sus la preț anunță recesiunea. Sub acest tir de fatalități te uiți speriat să nu scapi momentul final al planetei epuizate de resurse unde supraviețuitorii se sfâșie între ei pentru a scăpa de foamete și sete. Apocalipsa este întreruptă, ca un respiro, un time-out, pentru a lăsa publicitatea să echilibreze bugetul stației. Crezi că poți ieși din frica instalată în oase? Te vindeci rapid în pauza comercială cu suplimentele care rezolvă orice boală fără a mai trece pe la doctor. Pentru nervi ai magneziu, care intră în tine ca o alifie, picioarele umflate de alergătură au leac; la fel rănile, strănutul, privirea încețoșată și ficatul lent. Sunt pastile și pentru bărbăție, iar cele pentru ținerea de minte au succes garantat, dacă nu uiți să le iei. Afli cu mare viteză, în clipul de 3 secunde, pe unde trebuie să treci pentru a cumpăra brânza cea mai ieftină, dar dacă nu ești iute de picior, prețurile se schimbă repede, până ajungi tu la tarabă, promoția s-a terminat! Ghinion!
Sunt și vești care pot să mai alunge gândurile negre. Pensiile se măresc, cresc ca aluatul cu drojdie multă; televiziunile se înghesuie să calculeze dinainte bunăstarea vândută ca pielea ursului din pădure. Apoi, tot calculatorii întreabă cu naivitate prefăcută: de unde luați banii pentru pensii? Dacă vine cineva cu vestea rea, spusă cu glas stins, că doar din impozite mai mari, este făcut cu ou și cu oțet. Se inflamează analiștii dând calea dreaptă: sporiți colectarea, opriți evaziunea! Dar ei se opun vehement la introducerea de declarații fiscale generalizate, care ar scotoci prin venituri și ar lămuri cât de cât lanțurile de lobby. Biruri noi, sufocarea afacerilor, falimentul - astea ne așteaptă, dacă vreți să știți ce e prin buzunarul fiecăruia! Drepturile omului, secretul datelor personale ridică un zid pentru a bloca orice idee de ingerință în afacerile personale.
Pe unde să cauți ceva-ceva pe care să pui bază? Te uiți la ce spune Mugur Isărescu când prezintă raportul cu inflația. La asta ne pricepem toți! Știm că e scumpete și am vrea să ne dea cineva speranța că va trece, ca sezonul gripei. „Șeful banilor” zice că-i așa și așa, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Dar că ne-a trecut glonțul pe la ureche, nu am căzut în recesiune, deci am putea să fim un pic mai optimiști sau mai puțin pesimiști.
Nici așa nu-i bine! În setea noastră de orizont întunecat trecem să citim singuri raportul BNR în cheia negativă. Stoarcem îngrijorările și riscurile, le tăvălim prin conjunctura războinică a proximității și servim ca fel principal un șnițel încrâncenat, greu de digerat alături cu recomandările nutriționiștilor de la FMI. Impozit diferențiat pe venituri, taxe mai mari, eliminarea protecțiilor fiscale pentru multe categorii de profesii și activități pot fi luate în calcul, ca să mai scădem din deficit? Se poate, spune guvernatorul, dar la anul, să treacă hopul supraelectoral din 2024, care nu înghite impozite mărite. Deci, respirați un pic, trageți aer în piept, băgați tare urzici și spanac în meniu, și vedeți că 2025 e problema!
În noianul de vești rele prefabricate nici nu știi unde să plasezi știrea momentului: cum era Coldea să o ia pe coajă în Dubai. A ieșit doar umed din stropeala dată de Diacomatu, dar sperăm din toată inima că generalul (r) va solicita revanșa! Acum înțeleg sensul lozincii „Vrem o țară ca afară!”. Să mutăm Dubaiul pe la noi, să vedem în direct asemenea cafteli!
Până vine sentința de miliarde cu Roșia Montană și vaccinurile neluate, trebuie să ținem scena caldă cu vești rele din orice. Alea rele-rele apar singure!