Cu ceva vreme în urmă, era de bon-ton să primești musafiri la ceai, in amiezile parfumate (și toride) de vară. Uite, o dupa-amiaza de mai, ca aceasta, în gradina casei, sub perdeaua de glicină ori de mâna-maicii-domnului sau sub pavăza viței-de-vie... "Ceaiul de la ora 5" era - pe malul Dâmboviței, ca si pe cel al Tamisei, ori ca-n tihnita „moșie de la țară” - o reuniune mondenă.
Prilej de flecareli, de aratat cucoanelor ultima rochie ori ultima palarie cumparata, o bijuterie primita de la un admirator secret... Pentru gazda, ceaiul era posibilitatea de a etala o anume bunastare, caci pe langa cescuta cu lichid aromat si fierbinte erau aduse dinaintea musafirilor platouri cu tartine, hors-d'oeuvres (antreuri), biscuiti si fursecuri. Sa facem o mica trecere in revista a unui posibil meniu, intr-o dupa-amiaza, la ceai. Sandvisuri cu creson, canapele cu caviar, tartlete cu stridii, tartine cu crema de branza, tartine cu masline si foie gras, bulete de ciocolata, gofrete cu nuci, langues-de-chat (limbi de pisica), tarte cu mandarine...
"Canapelele" se serveau in chip obisnuit, fie la inceputul meselor - ca antreuri, alaturi de un paharel de alcool (tuica, mastica etc.) sau cu mezeluri - , fie la ceaiurile de la ora 5. Despre felul in care se preparau, Constantin Bacalbasa, in "Dictatura gastronomica", dadea urmatoarele indicatii:
..............
Află mai departe toate detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI