Studiul, care a fost publicat în numărul online din 31 ianuarie 2024 al revistei Neurology (jurnalul oficial al Academiei Americane de Neurologie), a examinat expunerile la diverse niveluri ale acestui poluant, la participanții de vârstă mijlocie până la cei mai în vârstă, și a constatat că există un risc crescut de accident vascular cerebral ischemic, atât în rândul persoanelor expuse la concentrații ridicate, cât și la cele expuse la concentrații moderate de gaz, în comparație cu cele expuse la niveluri mai mici.
Trebuie menționat că accidentul vascular cerebral ischemic este cauzat de blocarea fluxului sanguin către creier și este cel mai frecvent tip de AVC.
Experții americani spun că studiul nu dovedește că expunerea la radon provoacă accident vascular cerebral, însă arată clar o asociere între această expunere și riscul de AVC.
Practicile moderne de construcție fac casele mai etanșe
Radonul, un gaz radioactiv natural produs atunci când metale precum uraniul sau radiul se descompun în roci și sol, este o cauză cunoscută a cancerului pulmonar. Medicii spun că până la 15% din totalul cazurilor de cancer pulmonar se datorează radonului acumulat în interiorul spaţiului locuit, în special în case sau în apartamentele situate la parterul și demisolul blocurilor. Gazul radioactiv se acumulează treptat în aerul din interiorul clădirilor, iar sursa principală o reprezintă solul pe care este amplasată construcţia.
„Radonul este un mutagen cunoscut, ceea ce înseamnă că poate provoca mutații genetice”, a declarat autorul studiului Eric A. Whitsel, de la Universitatea din Carolina de Nord, precizând că „este, de asemenea, o preocupare din ce în ce mai mare, deoarece acest gaz își face drum în case, iar expunerea crește pe măsură ce practicile moderne de construcție fac casele mai etanșe”. Acest poluant al aerului interior este cu atât mai periculos deoarece poate fi detectat doar prin teste care măsoară concentrațiile de gaz în case.
Studiul a implicat 158.910 participante cu o vârstă medie de 63 de ani care nu au avut AVC la începutul studiului. Femeile, împărțite în trei grupuri, au fost urmărite, în medie, vreme de 13 ani, iar autorii cercetării spun că, în acest timp, au existat 6.979 de accidente vasculare cerebrale în rândul participantelor.
Pentru a determina expunerile la radon, cercetătorii au conectat adresele de domiciliu ale participantelor cu datele privind concentrația de radon de la U.S. Geological Survey și Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA).
Risc crescut la niveluri mult mai mici decât pragul actual de radon
După ajustarea datelor - prin eliminarea factorilor cunoscuți de risc pentru AVC, precum: fumatul, diabetul și hipertensiunea arterială - cercetătorii au descoperit că participanții din grupul cu expunerea cel mai mare au avut un risc crescut cu 14% de AVC, comparativ cu cei din grupul cu expunerea scăzută. Cei din grupul mijlociu au avut un risc crescut cu 6%.
Autorul principal al studiului subliniază că a găsit un risc crescut de accident vascular cerebral în rândul celor expuși la concentrații de radon cu mult mai mici față de pragul actual la care se recomandă măsuri de diminuare a gazului radioactiv din interiorul clădirilor.
EPA recomandă ca, în interior, concentrațiile medii de radon să nu depășească 4 picocurii pe litru (pCi /L). În sistemul metric, concentrația de radon este măsurată ca nivelul de radioactivitate al radonului per metru cub de aer și este exprimată în Becquereli pe metru cub (Bq/m3), iar 4 pCi/L înseamnă 148 Bq/m3. Pentru concentrații atât de mari, EPA recomandă instalarea unui sistem de atenuare a radonului pentru a reduce nivelurile de gaz radioactiv din casă.
Limitele în România echivalează cu realizarea a 400 de radiografii pe an
Deşi reprezintă a doua cauză principală a cancerului pulmonar, după fumat, radonul este un subiect necunoscut pentru foarte mulți români.
„Radonul nu poate fi perceput de oameni, întrucât este incolor și inodor, dar poate fi măsurat datorită radioactivității sale. Gazul radon este absorbit în interiorul locuințelor din sol. În unele locuințe se înregistrează concentrații mari de radon, în special în zonele cu o cantitate mai mare de uraniu natural în sol și în roci. De asemenea, radonul poate fi prezent în materialele de construcții și în apa potabilă, dar, în majoritatea cazurilor, acestea determină o expunere la radiații mai mică decât radonul din sol.
Deși radonul ca atare este un gaz, produsele sale de descompunere radioactivă nu sunt gaze, ele atașându-se de particule de praf din aer. Dacă inhalăm produse de descompunere, radiația pe care acestea o emit ne poate deteriora plămânii.
Expunerea la radon crește riscul de cancer pulmonar. Riscul suplimentar de expunere este proporțional cu concentrația de radon din aerul respirat și cu durata expunerii la radon”, potrivit Agenției Internaționale de Cercetare a Cancerului (IARC), structura specializată în cancer a Organizației Mondiale a Sănătății.
Nivelul maxim de referinţă impus prin legislaţia din România şi Europa este de 300 Bq/m3. Ca efecte asupra sănătăţii, o expunere a populaţiei la acest nivel al concentraţiei de radon în aerul interior pe durata unui an echivalează cu realizarea a 400 de radiografii pulmonare pe an sau cu efectele cauzate de fumatul a 16 ţigări/zi, potrivit CDC, agenția națională de sănătate publică a Statelor Unite.