Economia politică are locul ei în ansamblul științelor economice. Mulți au încercat să o treacă în zone marginale vulgarizând, prin prisma unor judecăți și interese politice de conjunctură, capacitatea de a studia și oferi instituțiilor și politicienilor baza deciziilor cu impact economic. Ignorarea știinţelor economice, vulgarizarea lor și trecerea deciziilor spre populism sunt decontate destul de rapid. George Bush senior a pierdut alegerile în fața lui Clinton pentru că a promis fără suport economic scăderea impozitelor și nu s-a ținut de cuvânt. Acum, Hillary Clinton intră în ciclul de dezbateri televizate cu adversarul Trump având avantajul rezultatelor pozitive din economie ale Administrației Obama - șomaj sub 5%, 15 milioane de locuri de muncă nou-create, depășirea crizei imobiliare. Paradoxal, Clinton este privită ca exponenta cercurilor de pe Wall Street, iar multimiliardarul Trump, ca ocrotitor al defavorizaților clasei de mijloc sărăciți de globalizare. Vom vedea după prima dezbatere din această noapte pe ce pedalează candidații la Casa Albă.
Alegerile care bat la ușă și la noi, 11 decembrie, nu anunță mari dezbateri pe teme economice. Programele de guvernare ale PSD și PNL sunt ținute ,,la secret”, așa încât captarea voturilor se va realiza cu alte mijloace și pe alte teme.
Proiectul de țară propus de președintele Iohannis este scos din calendarul alegerilor, un draft fiind posibil doar în 2017. Acest proiect ar fi normal să se bazeze mai mult pe economia politică decât pe politică. Academicianul Dăianu propune ca obiectiv major al proiectului aderarea la zona euro. Unii politicieni vor înscriererea unei date fixe, anul 2019. Termenul ține evident de ambiții politice și nu are suport în starea concretă a economiei românești. Prezența în Comisia de la Cotroceni a mai multor reprezentanți ai Băncii Naționale indică o prevalență a expertizei economiei politice față de politic în conceperea proiectului de țară.