În majoritatea cazurilor, peste 90% aș zice, sursa îngrășării sau a unui organism dezechilibrat din punct de vedere nutrițional este mâncatul din alte motive decât foamea. Mulți oameni ar mânca mult mai puțin și mai sănătos dacă ar face-o doar atunci când organismul chiar are nevoie să fie alimentat.
Problema e cu mâncatul pe fond emoțional, din plictiseală, din cauza unor carențe nerezolvate din organism sau atunci când setea e confundată cu foamea. Să le luăm pe rând
1. Mâncatul pe fond emoțional sau de plictiseală
Există o vorbă care mi-a plăcut mult: “dacă nu ți-e suficient de foame încât să mănânci un măr, atunci nu ți-e cu adevărat foame. Ești doar plictisit(ă)”. Este și cazul mâncatului pe fond de stres sau emoțional. Când ți-e foame, ține-te de ele! Dacă zici: “Bleah! Dar n-am chef să mănânc un măr” înseamnă că poți face orice altceva.
Adică să te plimbi, să citești o carte, să faci mișcare.