1. Platon. Opera integrală V
Editura: Humanitas, 2026
Traducere: Andrei Cornea
Născut la Atena în 427 î.Cr., într-o familie de vază, Platon părea menit să se implice în politică. De altfel, unchii săi, Critias și Charmides, îl invitaseră să li se alăture la guvernarea lor tiranică, care urmase capitulării Atenei înaintea Spartei, în 404. Întâlnirea cu Socrate, al cărui discipol devenise deja de câţiva ani, i-a schimbat însă complet destinul. Dar în 399 Socrate e condamnat la moarte de democraţia recent restaurată pentru delict de opinie: ar fi introdus în cetate zei noi și ar fi corupt tineretul. Platon se expatriază pentru mai mulţi ani: călătorește la Megara, apoi la Cyrene, în Egipt și, în fine, la Siracuza, în Sicilia. Aici intră în conflict cu tiranul Dionysios cel Bătrân și e expulzat forţat. Revine la Atena și, în jurul lui 370, înfiinţează Academia, prima școală superioară de filozofie și știinţe. Răsunetul acesteia va fi imens. Platon nu renunţă însă la proiectul de a întemeia în Sicilia domnia filozofilor, despre care scrie în dialogul Republica. De aceea mai călătorește de două ori acolo, la invitaţia lui Dionysios II, fiul și moștenitorul lui Dionysios cel Bătrân, mort între timp. Nu reușește să-l convertească la filozofie pe Dionysios II și, din nou, își riscă viaţa. Filozoful continuă să-și scrie opera și să predea la Academie până la moarte, în 347.
De la Platon ne-a rămas o operă impresionantă, cuprinzând 32 de scrieri considerate autentice. Majoritatea dintre ele sunt dialoguri, și majoritatea dialogurilor l-au drept personaj principal pe Socrate, care dezbate cu feluriţi interlocutori teme filozofice dintre cele mai diverse: etică, politică, religie, metafizică, psihologie, logică, iubire, fizică. Din punct de vedere filozofic, opera lui Platon a format temelia filozofiei europene, fie că ea a fost urmată, comentată și dezvoltată, fie că a fost combătută. Pe de altă parte, nu puţini au recunoscut valoarea literară deosebită a dialogurilor – cu răsturnări neașteptate de situaţie, personaje admirabil caracterizate, ironie subtilă, uneori elan mistic. Iar raţionamentul riguros se intersectează adesea cu imagini poetice, alegorii și mituri, care, toate laolaltă, jalonează reperele condiţiei umane așa cum n-a făcut-o nimeni altcineva vreodată.
Urmează încă două volume cu operele apocrife.
2. Vrăjitor rătăcitor
Autor: Alan Garner
Editura: Trei, 2026
Traducere: Iulia Anania
Micul Joseph Coppock, un băiat stăpânit de curiozitate, încearcă să înțeleagă firea lucrurilor. El trăiește singur într-o casă veche și-și petrece timpul citind benzi desenate, colecționând ouă de păsări și jucându-se cu bile de sticlă. Într-o zi, un vânzător de haine vechi apare într-o căruță trasă de un cal alb și între cei doi, bărbat și băiat, se naște o prietenie rară, pe care Joseph n-ar fi putut-o găsi în revistele sale. Luminos, descriind o lume fantezistă în cele mai mici și stranii detalii, Vrăjitor Rătăcitor este o contopire uimitoare între mit, folclor și poveștile pe care ni le spunem ca să găsim sensul lucrurilor.
Romancierul britanic Alan Garner s-a născut în Cheshire, în 1934, și și-a petrecut copilăria în Alderley Edge, unde familia sa locuiește de peste patru sute de ani. De-a lungul carierei, a publicat mai multe romane și volume de proză scurtă. Romanul The Owl Service (1967) a câștigat Guardian Award, a fost recompensat cu Carnegie Medal și a fost ecranizat. Romanul Vrăjitor Rătăcitor (2021) s-a numărat printre finaliști la Booker Prize în 2022.
3. Plecare, plecări
Autor: Julian Barnes
Editura: Nemira, 2026
Traducere: Radu Paraschivescu
Plecare, plecări e o operă de ficțiune - dar asta nu înseamnă că nu e adevărată. E povestea unui bărbat pe nume Stephen și a unei femei pe nume Jean, care se îndrăgostesc unul de altul în tinerețe, dar se despart și ajung să-și mai dea o șansă la bătrânețe. E povestea unui Jack Russell Terrier în vârstă, pe nume Jimmy, admirabil de inconștient de propria mortalitate. E și povestea felului în care corpul ne trădează, fie din cauza vârstei, a bolii, accidental sau fatidic. Și e povestea felului în care, odată cu vârsta, experiențele umane se estompează, devenind anecdote, apoi amintiri. Contează dacă ceea ce ne amintim s-a petrecut cu adevărat? Sau contează doar că a fost suficient de important pentru noi încât să ne marcheze?
Povestea începe la finalul vieții - dar nu se termină acolo. În esență, e o poveste despre singurele lucruri care au contat vreodată cu adevărat: cum găsim fericirea în această viață și când e momentul să ne luăm rămas-bun.
4. Până la ultima pagină
Autoare: Moira Macdonald
Editura: Trei, 2026
Traducere: Andreea Florescu
Singuratica April lasă un bilet anonim într-o carte pentru Westley, vânzătorul cu zâmbet blând de la librăria din cartierul ei. Dar soarta aranjează altfel lucrurile. Laura, o mamă singură și ocupată, care renunțase la dragoste, cumpără cartea, găsește biletul și crede că Westley i l-a lăsat ei. Un bărbat chipeș care iubește cărțile pare să aducă în viața ei exact schimbarea pe care o aștepta. O țesătură emoționantă de identități greșite și întâlniri întâmplătoare, Până la ultima pagină este un omagiu jucăuș adus prieteniei, poveștilor de dragoste și lucrurilor uitate între paginile cărților pe care le-am iubit.
5. Imagini ale sinelui în Antichitatea târzie
Autoare: Anca Vasiliu
Editura: Spandugino, 2025
Traducere: Mihaela Voicu
A propune o imagine a sinelui presupune deopotrivă un control asupra identității proprii și asupra expresiei care îi corespunde. Însă acest dublu control impune o cunoașterea singularității care le ridică probleme filosofilor antici: identitatea e închisă în condiția ei tautologică, iar individul în singularitatea sa monadică. Numai universalul poate fi cunoscut așa cum se reflectă în individ, nu individul în unitatea sa indestructibilă cu el însuși. La acestea se adaugă obstacolul logic sau juridic al veracității: imposibilitatea de a da mărturie despre sine sau de a înlocui dovada printr-o reprezentare proprie. Cum putem da seama atunci de singular? Reflexivitatea, înscrisă la rădăcina identității, deschide mai multe căi de acces către singularitatea ființei individuale. Provenind din practica inaugurală a filosofiei, cea a cunoașterii de sine, textele analizate aici prezintă imagini ale conștiinței unicității și universalității ființei ce a depășit conflictul tragic al ego-ului, fără a avea încă îndrăzneala de a identifica sinele cu cogito-ul. În imaginea sa, omul descoperă o alteritate fraternă. Recunoscându-se, el poate dărui semenilor expresia proprie a acelei transcendențe intime pe care o împarte cu ei. De la Apuleius și Plutarh la Grigorie de Nazianz, trecând prin scrieri ale lui Plotin, Porfir, Grigorie de Nyssa și Iulian Împăratul, această carte prezintă studii de caz în care conștiința sinelui se manifestă într-un cuvânt rostit în nume propriu sau în oglinda răsturnată a unui portret refuzat.
Premiul Montyon acordat de Academia Franceză (2013).
6. Așa să fie. Autobiografia
Autor: Patrick Stewart
Editura: Nemira, 2026
Traducere: Anamaria Manolescu și Silvia Năstasie
De la triumfurile sale pe scenă până la rolurile legendare de pe marile și micile ecrane, Sir Patrick Stewart a captivat publicul din întreaga lume și din mai multe generații, într-o carieră care se întinde pe parcursul a șase decenii. Niciun alt actor britanic aflat încă în activitate nu se bucură de o asemenea varietate de roluri, de un respect universal și de o popularitate neîntreruptă, lucru demonstrat de rolurile sale emblematice – fie că vorbim despre căpitanul Jean-Luc Picard din Star Trek, de profesorul Charles Xavier din franciza de succes X-Men de la Marvel, de cei peste patruzeci de ani petrecuți în cadrul Royal Shakespeare Company, de adaptarea după Poveste de Crăciun de Charles Dickens sau despre rolurile sale din American Dad!, Ted, Extras și Blunt Talk, printre multe altele.
Acum, el își prezintă memoriile remarcabile: un portret revelator al unui artist animat de o voință neobosită, a cărui viață extraordinară – de la începuturile sale modeste în Yorkshire, Anglia, până când a ajuns pe culmile Hollywoodului și la recunoașterea mondială – se dovedește a fi o poveste la fel de exuberantă, definitorie și durabilă precum autorul însuși.
7. Cu toc sau fără
Autoare: Aurora Liiceanu
Editura: Polirom, 2026
Obiect practic, accesoriu de modă, simbol al identității culturale sau al statutului social - pantoful are o multitudine de valențe. În Imperiul Otoman, eunucii morți erau bătuți cu papucii ca să le fie iertate greșelile lumești. În Franța, Caterina de Medici a lansat moda pantofilor cu toc după ce i-a adoptat în speranța că așa va fi mai înaltă și mai atrăgătoare decât una dintre rivalele ei. Tot în Franța, mai târziu, Flaubert va fi atât de preocupat de picioarele și botinele femeilor, încât unii îl vor considera fetișist. Hrușciov se pare că și-a folosit pantoful pe post de obiect contondent în timpul unei ședințe ONU, în timp ce creatori ca Manolo Blahnik și Christian Louboutin ridică pantofii și sandalele la rang de obiecte de artă și de lux. Astfel de povești îi dau Aurorei Liiceanu ocazia să arate cât de importante au fost dintotdeauna încălțările pentru noi, dar și să explice resorturile psihologice aflate la baza anumitor comportamente ale noastre sau să anticipeze evoluția acestor comportamente.
8. Anul în care Dumnezeu a murit
Autor: James Lacey
Editura: Polirom, 2026
Traducere: Cristina Michaela Tache şi Gabriel Drăghici
Rod al unor cercetări meticuloase, bogată în informații istorice, cea mai recentă carte a lui James Lacey evaluează dovezile cu privire la existența lui Isus din Nazaret. Anul în care Dumnezeu a murit îl poartă pe cititor într-o fascinantă călătorie în Iudeea secolului I, unde ocupația romană s-a ciocnit inevitabil de mișcarea declanșată de Isus. Relatările din Evangheliile ucenicilor lui Isus sunt reexaminate în lumina cercetărilor contemporane referitoare la Imperiul Roman din primul secol al erei noastre. Punând viața și moartea lui Isus în contextul mai larg al lumii romane, Lacey explică modul în care evenimentele de la Roma le-au influențat pe cele din Iudeea, făcând ca expansionismul roman să contribuie de fapt la nașterea creștinismului.
9. Ioana Celibidache. O mătușă de poveste
Autoare: Monica Pillat
Editura: Humanitas, 2025
Monica Pillat auzise încă din copilărie vorbindu-se în familie despre ea. Dar destinul a vrut s-o cunoască târziu, abia în 2009. Devenise de multă vreme o pictoriţă apreciată - i se spunea „surioara lui Paul Klee”. Îşi semna lucrările Ioana şi atât, nevrând ca numele celălalt, ştiut de toată lumea, să-i influenţeze cariera artistică. Emoţionate, bucuroase că în sfârşit se întâlniseră, nepoata şi mătuşa, acum octogenară, au stat de vorbă faţă-n faţă, în locuinţa pariziană a Ioanei Celibidache, şi pe Internet. Incitată de Monica Pillat, mătuşa regăsită şi-a povestit existenţa aventuroasă. Şi-a deschis, cum mărturiseşte chiar ea, sufletul încuiat cu trei lacăte. „Ioana e viaţa, în fiecare moment e alta”, spunea Sergiu Celibidache. Înseamnă că Monica Pillat a reuşit imposibilul: să surprindă şi să fixeze în aceste pagini portretul exuberantei, jucăuşei, neconvenţionalei sale mătuşi.