Calypso
Când își cumpără o casă pe plajă, într-o zonă de coastă din Carolina, Sedaris are în minte concedii lungi și relaxante, petrecute jucând jocuri de societate și bronzându-se în compania celor pe care îi îndrăgește mai mult. Iar viața în Sea Section, cum și-a botezat el casa de vacanță, se dovedește a fi exact atât de idilică pe cât și-a imaginat-o, cu excepția unei mici revelații: e imposibil să pleci în vreun concediu departe de tine însuți.
În această carte, Sedaris își concentrează formidabila putere de observație asupra vârstei mijlocii și a mortalității. Nu te lăsa păcălit: aceste povestiri sunt foarte, foarte amuzante, Calypso fiind o carte care te poate face să râzi cu sughițuri. Puterea de observație a lui Sedaris nu a fost nicicând mai ascuțită, iar capacitatea lui de a-i face pe cititori să râdă de șoc rămâne fără egal. Dar o bună parte a comediei întâlnite aici izvorăște din acel moment tumultuos în care corpul te trădează, iar tu îți dai seama că povestea vieții tale descrie mai mult trecut decât viitor.
Aceasta este o lectură de plajă pentru oamenii care detestă plajele și o lectură obligatorie pentru cei care urăsc flecăreala, dar care gustă o glumă bună despre tumori. Calypso este cea mai sumbră și, în același timp, cea mai afectuoasă carte a lui Sedaris de până acum – și se prea poate să fie și cea mai bună.
Soacra
Una dintre cele mai bune cărți ale anului pentru People, PopSugar, Entertainment Weekly, Bustle & Cosmopolitan.
Din clipa în care a făcut cunoștință cu soacra ei, Lucy a știut că nu era deloc nevasta perfectă pe care Diana și-o dorise pentru fiul ei. Relația lor a fost mereu politicoasă, lipsită de căldură. Și tânăra nu s-a putut plânge niciodată, pentru că Diana era o femeie despre care nimeni nu avea nimic rău de spus, un adevărat stâlp al societății, o luptătoare pentru drepturile femeilor refugiate. Până când Diana se sinucide, lăsând în urmă un bilet în care mărturisește că nu a mai suportat să trăiască luptând cu cancerul. Numai că autopsia nu dă la iveală nicio urmă a bolii nemiloase, ci doar semne de otrăvire și urme de sufocare. Așa că toți cei din preajma sa devin suspecți de crimă. Cine i-ar fi putut dori moartea Dianei? De ce și-a schimbat aceasta testamentul, dezmoștenindu-și copiii? Și, mai presus de orice, de ce Lucy nu pare deloc tristă fiindcă i-a murit soacra?
Și o poveste de epocă, Doamna England, a cărei acțiune se petrece în West Yorkshire, Anglia, 1904. Când Ruby May primește o poziție de dădacă în casa lui Charles și Lilian England, o familie de industriași bogați, ea speră că acesta va fi noul început pe care și-l dorește. Dar, pe când încearcă din greu să se adapteze la viața însingurată de pe domeniul Hardcastle House, își dă seama că ceva e putred în familie. Ceva legat de frumoasa și misterioasa doamnă England...
Doamna England este portretul extraordinar al unei căsnicii din epoca edwardiană, o poveste captivantă despre bărbați și femei, putere și control, curaj, adevăr și cea mai amară decepție. Pe fundalul unui peisaj dramatic, cu personaje vibrante, acest roman demonstrează că Stacey Halls este una dintre cele mai incitante voci noi din literatura britanică.
Pe umerii Naturii
Copacii curăță aerul și apa. Musculițele sirfide și albinele ne polenizează culturile. Pescărușul albastru a inspirat construirea unui tren de mare viteză. În această carte, scriitoarea de succes Anne Sverdrup-Thygeson demonstrează cât de profund suntem legați de lumea naturală, scoțând în evidență conexiunea indestructibilă dintre „tapiseria” minuțios urzită a naturii și viețile noastre de zi cu zi.
În inima naturii se află un sistem unic de susținere a vieții, un termen cu sens colectiv care descrie toate bunurile și serviciile de care beneficiem – hrană, apă proaspătă, medicamente, polenizare, controlul poluării, stoparea emisiilor de carbon, prevenirea eroziunilor, recreere, sănătate spirituală și multe altele. În Pe umerii naturii, Anne Sverdrup-Thygeson își propune să analizeze aceste minunate elemente de susținere, ducând cititorul într-o călătorie de explorare a trăsăturilor surprinzătoare ale lumii naturale.
„Natura, cu nenumăratele sale organisme minuscule, abia vizibile, este cea care-ți face viața posibilă. Până în prezent am denumit aproximativ 1,5 milioane de specii (cu excepția microorganismelor), dar știm că mai sunt multe altele – aproape 10 milioane. Iar noi, oamenii, suntem doar una dintre ele. […] Însă abilitatea noastră de a interacționa unii cu ceilalți într-un fel care ne permite să exercităm un impact asupra întregii planete și asupra tuturor celorlalte specii ne face să fim unici. În plus, suntem singurii care ne-am dezvoltat capacitatea de a ne evalua acțiunile din punct de vedere logic și moral dintr-o perspectivă mai vastă. La pachet cu aceste descoperiri vine și o mare responsabilitate și a venit momentul să ne-o asumăm, pentru că natura e tot ce avem și tot ce suntem”.