1. Nu ne despărțim
Autoare: Han Kang
Editura: Humanitas Fiction, 2025
Traducere: Diana Yüksel
Cel mai recent roman semnat de Han Kang, un adevărat imn al prieteniei și un elogiu adus imaginației, dar mai ales un recurs zguduitor la persistența memoriei, Nu ne despărțim a primit în Coreea de Sud premiile literare Daesan și Kim Man-jung în 2022, iar în Franța, Prix Médicis Étranger în 2023 și Prix Émile Guimet de Littérature Asiatique în 2024.
Un imens cimitir la malul mării. Mii de trunchiuri de copaci, negri și goi ca pietrele funerare, acoperiți de zăpadă, și fluxul care crește, amenințând să înghită totul și să măture osemintele. Acest vis o bântuie pe Gyeongha de ani, dar un mesaj neașteptat o va smulge din izolarea voluntară și va întrerupe coșmarul: Inseon, prietena ei internată în spital, o roagă să meargă pe insula Jeju pentru a-i salva papagalul. Este începutul unei coborâri în infern, în abisul unuia dintre cele mai cumplite masacre pe care le-a cunoscut Coreea: treizeci de mii de civili uciși și mulți alții închiși și torturați la sfârșitul anilor 1940. O rană care nu s-a vindecat și care continuă să pulseze dureros în viața celor două prietene, reflectând chinurile prin care a trecut mama lui Inseon. Han Kang redă această pagină întunecată a istoriei construind magistral un roman lucid și poetic, în care granița dintre vis și realitate, dintre vizibil și invizibil se estompează până aproape de dispariție. Un roman pe care ea însăși l-a descris ca pe „o făclie aprinsă în adâncurile sufletului omenesc”.
Han Kang, născută în 1970 la Gwangju, este fiica scriitorului coreean Han Seung-won. Primul roman, Cerbul negru (1998), i-a apărut la vârsta de douăzeci și opt de ani, urmat de Mâinile tale reci (2002), Vegetariana (2007), Cerneală și sânge (2010), Ora de greacă (2011), Disecție (2014), Cartea albă (2016) și Nu ne despărțim (2021; Humanitas Fiction, 2025). Începând cu anul 2005 i-au fost acordate cele mai importante premii literare coreene. Din 2016, când primește Man Booker International Prize, urmează o pleiadă de mari premii internaționale - 2017, Premio Malaparte (Italia), 2019, Premio San Clemente (Spania), 2023, Prix Médicis Étranger (Franța), 2024, Prix Émile Guimet de Littérature Asiatique (Franța), culminând cu Premiul Nobel pentru Literatură acordat de Academia Suedeză în 2024. Hang Kang este considerată astăzi cea mai importantă autoare coreeană contemporană, cu traduceri în peste cincizeci de țări.
2. Confesiunile unei dependente de artă
Autoare: Peggy Guggenheim
Editura: Trei, 2025
Traducere: Ciprian Șiulea
„M-am dedicat colecției mele. Asta am vrut să fac și am făcut din asta munca vieții mele. Eu nu sunt o colecționară de artă, sunt un muzeu.” - Peggy Guggenheim
Peggy Guggenheim (1898-1979) a fost o importantă colecționară americană de artă. Tatăl ei, Benjamin Guggenheim, i-a lăsat o avere impresionantă, pe care Peggy a moștenit-o după dispariția acestuia în naufragiul Titanicului. Peggy duce o viață boemă și se căsătorește cu scriitorul Laurence Vail, alături de care trăiește până în 1930. În același an se mută la Paris, iar în 1938 deschide o galerie de artă modernă. Trei ani mai târziu revine în America, unde se căsătorește cu pictorul Max Ernst. Deschide în New York celebra expoziție Art of ThThis Century, la care expun, printre alții, Mark Rothko și Jackson Pollock. În 1948 se mută în Veneția, unde trăiește într-un vechi palat de pe Canal Grande. Aici continuă să-și expună colecția de artă, pe care o va dona Fundației Solomon R. Guggenheim, creată în 1937 de unchiul ei, și el cunoscut colecționar. Moare în 1979, la 81 de ani, lăsând în urmă Colecția Peggy Guggenheim, unul dintre cele mai bogate muzee de artă modernă din lume.
3. 3300 de perechi de palme
Autor: Augustin Cupșa
Editura: Trei, 2025
2018, anul centenar al României. Un jurnalist și o tânără fotografă pornesc în căutarea subiectului care va sta la baza unui amplu reportaj de țară. De pe drumurile desfundate din provincie, de la începutul primăverii și până în Piața Victoriei din București, la mitingul diasporei din 20 august, de la orfanii Primului Război Mondial la veteranii de la Stalingrad, de la naționalizarea din 1948 și dictatura postbelică până la Revoluția din ’89 și anii sălbatici ai tranziției, mitinguri de solidaritate, demonstrații și confruntări de stradă, cei doi protagoniști ajung să se piardă, de-a dreptul, și să se regăsească în istoriile labirintice ale țării și ale propriilor familii. Sunt o sută de ani de înstrăinare, de convulsii și de prefaceri sociale, în care dragostea dintre copii și părinți, dintre părinți și părinții lor reușește să iasă în mod miraculos învingătoare.
4. Galben de Crome
Autor: Aldous Huxley
Editura: Polirom, 2025
Traducere: Daniela Rogobete
Galben de Crome este o satiră socială rafinată, de un umor subtil, care ridiculizează modele şi snobismul „lumii bune” britanice, cu toanele, preţiozitatea şi superficialitatea ei. Tânărul poet Denis Stone soseşte într-o vizită la conacul Crome, unde întâlneşte o întreagă societate venită să se destindă. Romanul explorează astfel o reţea de relaţii sociale din cele mai diverse. Henry Wimbush, proprietarul domeniului Crome, un aristocrat bonom şi rupt de realitate, scrie o istorie a familiei. Soţia acestuia, Priscilla, pariază maniacal la curse şi meciuri de fotbal pe baza horoscoapelor. Mary Bracegirdle e obsedată de „reprimările” sexuale şi cade în plasa unui cuceritor de profesie. Domnul Scogan, un mizantrop ratat şi cinic, îşi expune tuturor teoriile despre omenire. Denis însuşi, îndrăgostit fără speranţă de tânăra Anne, compune în minte versuri care să-i definească stările, dar amână mereu orice decizie. Întreaga lume descrisă de prozatorul britanic are un aer mecanic şi ridicol, fără a fi lipsită de umanitate, iar ironia şi şarja comică sunt omniprezente.
5. Vărul Alexandru
Autor: Adrian Oprescu
Editura: Humanitas, 2025
Am citit multe cărți de memorii foarte bine scrise și de-a dreptul emoționante. Una din ele a fost Vărul Alexandru, de Adrian Oprescu, care fusese arestat când avea 20 de ani și era student în anul întâi. Și-a scris memoriile după 60 de ani, deci la optzeci de ani, și le-a povestit cu o minunată prospețime. Eroii principali ai filmului meu, Poarta Albă, Adrian (Adrian Oprescu) și Ninel sunt preluați din această carte. Tot aici era relatată și scena cu copilul de trei ani care a adormit în baraca de scule. Am simțit că este un final bun de film!” – Nicolae Mărgineanu
6. Înainte de ploi
Autoare: Dinah Jefferies
Editura: Nemira, 2025
Traducere: Monica Șerban
1930, Rajputana, India
De la moartea soțului ei, tânăra ziaristă Eliza Fraser s-a refugiat doar în pasiunea pentru fotografie. Când guvernul britanic o trimite să fotografieze familia regală la palatul de pe marginea unui lac, îl cunoaște pe Jay, fratele extrem de atrăgător al prințului. Cu toate că Eliza îi reproșează sărăcia în care trăiește poporul indian, iar el îi amintește de nedreptățile comise de britanici, cei doi descoperă că au surprinzător de multe în comun. Dar familiile și societatea dezaprobă relația care se înfiripă. Așa că trebuie să ia o hotărâre: își ascultă inima sau fac ce așteaptă ceilalți de la ei?
„O poveste de dragoste care sfidează toate așteptările și o Indie fermecătoare, aflată încă sub dominație britanică. O lectură perfectă pentru orice cititor de ficțiune istorică care își dorește să evadeze într-o lume plină de culoare.” - Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction
7. Martorul inocenței mele
Autor: Jonothan Coe
Editura: Polirom, 2025
Traducere: Radu Paraschivescu
Phyl, o absolventă de litere, revine acasă la părinții ei, dar în scurt timp începe să se simtă frustrată de orizontul îngust al vieții englezești de la țară. Cât despre visurile ei de a deveni scriitoare, acestea nu par să se concretizeze. Însă descoperirea întâmplătoare a unui romancier uitat din anii 1980 o face să treacă la treabă, la fel ca și vizita unui vechi prieten de familie, Christopher, mai ales când acesta îi mărturisește că investighează o chestiune care i-ar putea pune viața în pericol. Christopher a urmărit carierele unor foști studenți de la Cambridge din anii 1980, în prezent membri ai unui think-tank care a împins ușor-ușor guvernul britanic spre extremism. Iar ei se văd acum într-o poziție în care și-ar putea pune ideile în practică.
În timp ce Marea Britanie se află sub conducerea unui prim-ministru al cărui mandat va dura doar șapte săptămâni, firul investigației lui Christopher îl duce la o conferință din Cotswolds. Când acesta este ucis, Phyl începe să se întrebe dacă nu cumva realitatea se amestecă cu romanul pe care încearcă să-l scrie. Oare explicația rezidă în politica actuală sau într-o enigmă literară veche de aproape patru decenii? Pendulând între diferite epoci și genuri literare, Martorul inocenței mele reinventează thrillerul, romanul cu subiecte din viața universitară și literatura de autoficțiune, totul purtând amprenta bine-cunoscută a umorului lui Jonathan Coe.
8. Vremea prădătorilor
Autor: Giuliano da Empoli
Editura: Humanitas Fiction, 2025
Traducere: Cristian Preda
Scriitorul și consilierul politic Giuliano da Empoli a avut șansa să acceadă la cele mai înalte niveluri ale puterii. Un privilegiu care nu i-a adus decât concluzii amare: trăim un moment de cotitură al civilizației fondate pe domnia legii, modelul democratic este subminat, președinții aleși se transformă în dictatori, magnații din Silicon Valley se erijează în guru și lideri ai unei noi (dez)ordini, un haos supervizat de Inteligența Artificială.
9. Fragmente dintr-un carnet pătat cu vin
Autor: Charles Bukowski
Editura: Polirom, 2025
Traducere: Cristian Neagoe
Charles Bukowski a fost un scriitor atât de prolific, încât multe texte importante nu au apărut în volum în timpul vieţii. Fragmente dintr-un carnet pătat cu vin reprezintă o selecţie substanţială din aceste scrieri, multe nemaifiind disponibile după publicarea lor iniţială în ziare underground, reviste literare mici şi chiar în reviste pornografice. Printre acestea se numără debutul său în proză scurtă, „Consecinţele unei lungi scrisori de respingere”, ultima povestire publicată, „Celălalt”, precum şi mai multe texte apărute în faimoasa sa rubrică „Însemnările unui pervers bătrân”. Volumul conţine meditaţii pe teme familiare scriitorului (băutură, curse de cai etc.), precum şi aprecieri originale despre Artaud, Pound, Hemingway şi The Rolling Stones, proze experimentale, textul puternic autobiografic „Un pervers bătrân se confesează” şi mai multe eseuri în care Bukowski îşi examinează propria estetică, dezvăluind mintea neaşteptat de erudită din spatele textelor sale aparent degajate.