1. Înțelesul suferinței umane
Autor: Aram M. Frenkian
Editura: Paideia, 2024
„Viața omului e efemeră, iar soarta lui schimbătoare. Fericirea nu durează decât o clipă. Reușita în viață durează câtva timp, dar deodată, printr-o lovitură neașteptată a sorții, totul se prăbușește. De aici îndemnurile care se întâlnesc la toți poeții eleni: Omul să nu uite niciodată cât de precară îi e fericirea și cu câtă ușurință se transformă în contrariul ei. Să nu uite niciodată condiția umană, care e supusă schimbărilor de tot soiul. Să nu fie trufaș când e în faza succesului, căci reușita se poate preface pe neașteptate în nenorocire. Și, înainte de toate, să păstreze măsura, această virtute eminamente elenă. Am fi fericiți dacă vom fi reușit să transmitem cititorilor noștri această intuiție nemijlocită și impresie primordială pe care am câștigat-o noi înșine din contactul cu operele nemuritoare ale celor trei mari tragici greci, intuiție și impresie însă susținute de tot ce s-a lucrat de către predecesorii noștri în acest domeniu, și cum natura nu se repetă niciodată, sperăm că modul nostru de a vedea problema pe care am pus-o nu va fi cu totul lipsit de originalitate. Am fi și mai fericiți dacă vom fi contribuit câtuși de puțin ca alții să reia aceste cercetări și să adâncească și mai mult problema, pusă de noi, al cărei sens este astăzi tot așa de actual ca și acum 25 de secole, în Athena lui Pericle și a lui Phidias.” - Aram M. Frenkian
2. În căutarea fericirii
Autor: Octavian Lecca
Editura: Paideia, 2024
„Drumul Fericirii este un drum în spirală cu patru nivele ale fericirii. Ar putea fi și mai multe și m-ar bucura dacă alții vor putea vedea mai departe decât am văzut eu. Din America până în China și de la Polul Nord la Polul Sud, cu toții vrem să fim fericiți. Nu există nimic mai presus de fericire pentru că tot ce vrem face parte din ea. Vrem bani și putere ca să fim fericiți și vrem dragoste tot ca să fim fericiți. Dar dacă fericirea dată de Putere este efemeră, fericirea dată de Dragoste este permanentă. Însă oricare ar fi ea, adevărată sau falsă, fericirea este busola care ne arată drumul, fie el bun sau rău. Ca să-ți găsești adevărata busolă, adică propria Fericire, trebuie, mai întâi, să știi cine ești. Nu este ușor pentru că societatea noastră Vestică ne-a convins că adevărata busolă este Puterea. Este o busolă rea pentru că Puterea mă poate face doar mai puțin nefericit, dar nu mă face fericit, mă ține legat de societate, nu-mi permite să văd și în afara ei și mă face să uit cine sunt și ce vreau. Cartea se adresează în special tinerilor, cei care, încă, își cer dreptul la fericire, dar și românilor care, fără să știe, au deja o lume la dispoziție în care pot fi fericiți. Cartea nu se adresează celor care cred, pe drept sau pe nedrept, că și-au găsit deja fericirea.” - Octavian Lecca
3. Parmenide
Ediție îngrijită de Ion Bănşoiu
Editura: Paideia, 2024
Secolul XX, timp generos cu cercetarea, a însemnat pentru misteriosul Parmenide o mare reintrare în scenă, cea mai mare după cea regizată de Platon. Interesul marcat pentru opera lui Parmenide pare în adevăr supradimensionat dacă nu ar fi legat de dezbaterea actuală cu privire la situația filosofiei.
De cercetat.
4. Jocurile minții
Autor: Ioan Petru Culianu
Editura: Polirom, 2024
Traducere: Mona Antohi, Sorin Antohi, Claudia Dumitriu, Dan Petrescu, Catrinel Pleşu, Corina Popescu, Anca Vaidesegan
„…Istoria intelectuală a omenirii nu este decât jocul minții umane cu ea însăși și nici nu poate să fie altceva. Interacțiunea dintre minte și lume produce simboluri. Dar și aplecarea minții asupra ei înseși și asupra propriilor ei posibilități produce simboluri, iar acestea sunt mai durabile decât celelalte.” - Ioan Petru Culianu
5. Viziunea lui Tnugdal
Ediţie îngrijită, traducere din limba latină, note, comentarii şi studiu: Emanuel Grosu
Studiu introductiv: Corin Braga
Polirom, 2024
Scrisă la jumătatea secolului al XII-lea și bucurându-se de un succes enorm, Viziunea lui Tnugdal relatează călătoria în lumea de dincolo a unui cavaler irlandez. În răstimpul de trei zile al unui episod de moarte aparentă, însoțit de un înger, protagonistul are prilejul de a străbate spațiile în care sunt răsplătiți sau pedepsiți cei defuncți, în așteptarea Judecății de Apoi. Majoritatea criticilor consideră că această viziune se numără printre sursele utilizate de Dante pentru Divina Comedie. Prin coerența internă, prin capacitatea de a sintetiza teme și motive specifice literaturii vizionare din Evul Mediu, dar și prin inovațiile pe care le propune, textul este indispensabil pentru înțelegerea imaginarului medieval.
6. Despre suflet și despre facultățile sale
Text latin stabilit pe baza a opt manuscrise
Aparat critic, traducere şi comentarii: Alexander Baumgarten şi Mihai Maga
Editura: Polirom, 2023
Anonimul Despre suflet și despre facultățile sale este o expunere a psihologiei aristotelice, sprijinită pe comentariile lui Avicenna și Averroes și redactată în mediul latin al secolului al XIII-lea. Avem în el cea mai veche atestare a intrării în limba latină a comentariilor lui Averroes la Despre suflet al lui Aristotel, iar ediția de față, suscitată de descoperirea a noi manuscrise ale tratatului, este astfel un fascinant instrument de cercetare pentru istoricul ideilor.
7. Aceiași noi
Autoare: Cătălina Dumitrescu
Editura: Humanitas, 2024
„Regăsim în această carte ideile contemporane majore ale neuroștiințelor aplicate, cum ar fi neuroplasticitatea, conexiunile dintre creier, sistemul endocrin, sistemul imunitar și restul corpului, precum și influențele benefice ale lui Sapolsky, Cyrulnik, ale marelui Oliver Sacks și ale multor altora pe care ar trebui neapărat să-i citiți, pentru că ei sunt Thaleșii, Heracliții, Platonii și Aristotelii zilelor noastre, în care în sfârșit întrezărim ceva din ce suntem cu adevărat, trecem frontierele de dinăuntru. Cartea asta, ca și prima, e o poartă. Psihologia Cătălinei Dumitrescu e rațională și lipsită de orice superstiție, marcată de știința faptului că între minte și corp nu există o frontieră reală și bazată pe dovezi, dar este și plină de un optimism vital.” – Vlad Stroescu
8. Scrisoare către Dorothea
Autor: Gabriel Liiceanu
Editura: Humanitas, 2024
„Toată viața ne ținem eul în brațe, fără să putem, o clipă măcar, să-l punem jos și să ne uităm la el ca și cum n-ar fi al nostru. Imposibila lui separare de noi nu ne permite să-l atingem și să-i pipăim conturul. Cu toate astea, m-am încăpățânat să întind o mână spre necunoscutul din mine, să bâjbâi după el, să mă cert și să mă împac cu el, sperând că, într-un târziu, va ieși la iveală, vom cădea la o înțelegere și mă va ajuta, într-o bună zi, să aflu cine e și cine sunt. În această carte eu sunt «îndrăgostitul în acțiune» (l’amoureux au travail) al lui Barthes, iar «ideile îndrăgostite» sunt cele care s-au născut în mine, cu care am stat de vorbă în taina minții mele, adăpostindu-le întreaga viață. Și, desigur, le-am iubit. Dar, spre deosebire de ideile lui Barthes, ale mele, ca obiecte ale adorației, nu sunt o absență. Le-am dat glasul meu, le-am înființat. Nevoia de a înțelege, care m-a condus la întâlnirea cu ele, este o formă de iubire prin care îmbrățișăm toate lucrurile lumii. Prin noi și numai prin noi, ca ființe gânditoare și cuvântătoare, lumea poate avea sens și poate fi iubită.” - Gabriel Liiceanu
9. Cele mai frumoase comentarii la Filocalia ale Părintelui Dumitru Stăniloae
Selecţia textelor: Georgeta-Anca Ionescu
Editura: Humanitas, 2024
„Lumina care umple în rugăciune inima nu e o lumină a cunoaşterii teoretice, ci a simţirii evidente şi iubitoare a prezenţei lui Hristos; orizontul deschis de acea lumină e un orizont al comuniunii cu Hristos, în care inima a intrat ieşind din îngustimea închisorii în limitele eului propriu, e un orizont al vieţii, al curăţiei, al bucuriei, al păcii. Numai deschizînd sau actualizînd aceste potenţe de simţire ale inimii cugetarea se întâlneşte acolo cu Hristos. Numai acolo Hristos, Soarele mai presus de simţuri şi de înţelegere, Îşi dăruieşte sufletului care L-a primit la botez cu credinţă razele Lui dătătoare de lumină, de căldură duhovnicească, de pace, de iubire, de bucurie. Hristos Se iveşte în acel interior intim al omului numai cînd sufletul Îl primeşte cu credinţă şi cu iubire de bunătate sau de bunătate echivalentă cu frumuseţea (cu filocalia).” - Părintele Dumitru Stăniloaie