„Ce a făcut în toți aceștia ani Asociația Națională a Caselor de Cultura ale Sindicatelor din România (ANCCSR) care ilegal a preluat clădirea? Ce au păzit confederațiile naționale ale sindicatelor conduse de Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Iacob Baciu și alții care stau în spatele acestei asociații? Ce au făcut instituțiile statului care de 33 de ani închid ochii la jefuirea și distrugerea patrimoniului Uniunii Naționale a Sindicatelor din România (UGSR) de către confederațile naționale apărute ca ciupercile după momentul Decembrie 1989?
Răspunsul este unul singur: NIMIC pentru membri de sindicat, totul pentru interesele lor personale.
Ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul săptămânii trecute cu clădirea sindicatelor din Sfântu Gheorghe nu este decât un nou episod din multele care au consemnat distrugerea patrimoniului UGSR și, în caz particular, a caselor de cultură. La fel ca o mare parte a zestrei sindicale, care după 1989 a fost preluată ilegal de către noii lideri ai mișcării în frunte cu Victor Ciorbea, și această clădire a fost distrusă de incapacitatea managerială a celor care și-au arogat, cu de la sine putere, dreptul de proprietar deși nu-l pot dovedi.
Clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor din Sfântu Gheorghe este dezafectată de mai mulți ani, iar ANAF i-a blocat conturile pentru neplata taxelor și impozitelor locale. Cei care au administrat clădirea, au închiriat-o de-a lungul anilor nu au plătit niciodată impozitul aferent chiriilor percepute. Niciodată după 1990 în această clădire nu s-au desfășurat activități care să aibă legătură cu mișcarea sindicală. În momentul în care Direcția de taxe și impozite locală a descoperit după mulți ani că impozitele nu sunt plătite și a acționat pentru recuperarea banilor datorați statului, cei care au administrat-o și chiriașii s-au evaporat ca prin farmec.
ANCCSR, care are ca acționari CNSLR, CNS Cartel ALFA şi Frăţia, nu deţine niciun act juridic valabil care să ateste dreptul său de proprietate asupra celor peste 40 de Case de Cultură ale Sindicatelor existente în 1989, inclusiv a Casei de Cultură a Sindicatelor din Sfântu Gheorghe aflată acum în centrul unui nou scandal. Anul trecut, în dispreț total față de dreptul de proprietate, Consiliul local al primăria orașului Sfântu Gheorghe a aprobat formularea unei solicitări către Executiv astfel încât Casa de Cultură să fie transferată printr-o Hotărâre de Guvern, din folosinţa Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) în domeniul public al municipiului. Solicitare reprezintă o sfidarea a legii din partea consilierilor locali care ignoră faptul că averea sindicală este una privată al cărui statut nu poate fi reglementat de guvern. De asemenea, solicitarea consilierilor locali ignoră deciziile unor instanțe judecătorești care au constatat că ANCCSR nu a putut face dovada dreptului de proprietate asupra clădirilor care adăpostesc casele de cultură ale UGSR ( cea a mai rămas în ele).
Cu toate ca am atras atentia primarului municipiului, cu toate ca am transmis documente care să demonstreze faptul că cele patru confederații nu pot dovedi proprietatea, primarul (de la UDMR) a declarat că “el cere, fiindcă este în alianță de guvernare și i se dă tot ce dorește”.
Acum vina incendiului este pasata oamenilor străzii. De ce oare? Nu cumva interesele preluării acestui edificiu sunt mai importante?
Dacă se dorește cu adevărat aflarea adevărului, este foarte simplu; vezi cine a funcționat până acum câțiva ani în casa de cultură, cine a închiriat, cine a încasat banii și în numele cui. La fel se întampla și cu sediul UGSR din Sfîntu Gheorghe, unde astăzi funcționează un restaurant care de mulți ani platește în baza unui contract o chirie către o organizație sindicală de la nivelul județului. O fi greu să se afle adevărul?
Până când va continua jefuirea și distrugerea patrimoniului sindicatelor construit din banii (cotizațiile) membrilor, nu din alte fonduri, așa cum încearcă să inducă în eroare mai marii confederațiilor sindicale care au pus stăpânire pe el.
„Acordul dintre CNSLR, Cartel Alfa, BNS, CSDR de a administra în comun fostul patrimoniu al UGSR nu reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate”, se arăta într-o decizie a Curții de Apel Bistriţa, stabilind astfel clar că aceste organizații sindicale nu sunt proprietarii clădirilor în care au funcționat casele de cultură și, în general, ai patrimoniului. Decizii similare au emis și de Tribunalul Alba Iulia, Judecătoria Babadag și Tribunalul Tulcea. În ciuda acestor decizii, unele administrații locale și ANAF au continuat să ignore dreptul de proprietate, chiar dacă ele nu a putut fi exercitat de proprietar. Casa de Cultură din Târgu Jiu este un exemplu elocvent. Administrată ilegal zeci ani de zile de ANCCSR, ea a fost îngropată în datorii și, în final, primăria a executat-o silit. Culmea este ca pentru aceasta clădirea Primăria Târgu Jiu a platit și o importantă sumă de bani unei societăți de buzunar a confederațiilor sindicale în urma evaluării de către un expert, fără respectarea legii !!! Precizăm că Primariei i se adusese la cunoștiință că cei care au distrus-o și de la care acum o cumpără nu sunt proprietarii de drept. Și în fața acestei ilegalități, autoritățile statului au preferat să tacă.
Cu toate că în procesele aflate pe rol, se invocă dreptul de proprietate, liderii confederațiilor care au pus mâna pe patrimonial UGSR recunosc chiar și ei că l-au preluat ilegal și că ei pot fi cel mult, administratorii patrimoniului. De exemplu, într-un document înregistrat la cabinetul președintelui CNS „Cartel Alfa”, pe data de 8.12.2003 și transmis Curții de Apel București, Bogdan Hossu recunoștea că după 1989 nu a existat nicio decizie a instanței de dizolvare a UGSR, dar, cu toate acestea, confederațiile sindicale apărute după 1989 și-au însușit patrimoniul, comportându-se ca adevărați propretari.
Este inadmisibil ce se întâmplă cu patrimoniul UGSR, o organizație sidicală care legal nu a fost desființată niciodată după cum au constatat și unele instante ale justiției. Cu toate acestea, gașca de infractori sindicali consituită imediat după 1990 de Vicor Ciorbea, Miron Mitrea și Bogdan Hossu și la care pe parcursul anilor s-au raliat și alți lideri sindicali precum Dumitru Costin, Iacob Baciu etc continuă să-și aroge ilegal dreptul de proprietari ai acestui patrimoniu.
Acest lucru este posibil numai cu complicitatea unor instituții ale statului român și, în special, a justiției. Există judecători care judecă procesele privind dreptul de proprietatea asupra patrominiul UGSR ignorând legile pentru că au vândut dreptatea. Pentru judecătorii care judecă aceste dosare în dispreț total față de lege, nu putem crede decât că sunt “controlați” financiar de mafia intereselor imobiliare care graviteză în jurul imensei averi sindicale.
Am propus în toate situațiile să stăm la masa dialogului, astfel încât să identificăm soluția care să conducă la salvarea a ceea ce a mai rămas din patrimoniu, cu precădere a bazelor de tratament și odihnă și a Caselor de Cultura, în folosul membrilor de sindicat, dar de fiecare dată am asistat la refuzul “CELOR PATRU PRESEDINȚI” ! Evident din interes, fiindca astazi au ajuns să aibă fiecare societăți de turism, cu aport de capital hotelurile UGSR, dupa “o împățtire frățească !
Demersurile făcute de foarte mulți ani pe lângă Guvern, Ministerul Justiției, Procurorul General al României, DNA, Poliție, instanțe de judecată etc., au rămas fără răspuns. Instituțiile statului sunt anesteziate, în timp ce grupul de infractori sindicali continuă jaful.
Biroul Executiv al organizației noastre solicită instituțiilor statului implicarea cu toată responsabilitatea în soluționarea acestui caz până când nu va fi prea târziu. Patrimoniul UGSR trebuie salvat și readus în folosul membrilor săi. El nu trebuie să rămână o vacă de muls pentru interesele personale ale unor indivizi certați cu legea”, scrie într-un comunicat de presă emis de BIROUL EXECUTIV UGSR.