Statul plătește mii de oameni care ar trebui să se ocupe de clădirile istorice, însă nimeni nu dă bani pentru renovarea lor și nici alte soluții nu se găsesc. În toate localitățile din țară sunt astfel de monumente de interes național sau local abandonate total și fără proprietar. Bisericile sunt cele mai afectate, pentru că BOR nu are bani să le repare, iar primăriile pot interveni doar dacă există o colaborare cu ONG-urile specializate în salvarea acestor monumente și dacă au bani de la bugetul local.
După apariția Legii Monumentelor istorice, în toată țara a fost o adevărată competiție pentru a trece pe listă case, biserici, școli și alte clădiri, în speranța că vor exista finanțări pentru renovarea lor. Dar banii nu au venit. Nici de la bugetul statului, nici din bugetele județene sau locale. Uniunea Europeană a deschis abia din 2018 o axă de finanțare pentru renovarea monumentelor, însă pentru a putea accesa aceste fonduri e nevoie de echipe de specialiști și mai ales de interesul celor care ar fi putut să ia banii pentru proiecte.
Clădirile proprietate privată ar trebui să fie reabilitate din banii celor care le dețin, dar mulți dintre aceștia preferă să le lase să cadă, pentru a valorifica terenurile pe care sunt construite, mai ales în București și celelalte mari orașe. În restul țării sunt mii de clădiri de patrimoniu abandonate, dintre care peste 600 au ajuns într-un stadiu avansat de degradare. Dar nicio instituție publică nu are statistica acestora. O situație la zi au doar ONG-urile care participă la proiectul național Ambulanța Pentru Monumente, un ONG care a salvat deja sute de astfel de clădiri și care intervine în toată țara pentru a ajuta cel puțin la menținerea lor în picioare, până când se vor găsi bani de reabilitare. Însă nici acest ONG nu primește măcar informații de la instituțiile statului, în legătură cu monumentele care au nevoie de lucrări de reparații pentru a nu se prăbuși.
Fără voluntariat statul nici n-ar ști ce se dărâmă
Cercetarea în teren se face doar cu voluntarii ONG-urilor, nicidecum cu angajații statului din direcțiile care se ocupă de cultură și de patrimoniu, la nivel central, județean sau local. Practic, niciun angajat al statului care primește salariu pentru a se ocupa de situația monumentelor istorice nu are o evidență a stării de degradare a acestora, ci sunt doar listele cu monumente de tip A sau B, adică de importanță națională sau locală, de pe care sunt scoase periodic doar cele care ajung pericol public și trebuie să fie demolate.
„Sunt circa 600 de monumente în colaps și precolaps, la nivelul întregii țări, însă nici noi nu le știm pe toate. Facem cercetări în teren, dar nu pot fi acoperite toate zonele. Institutul Național al Patrimoniului este partener cam în toate proiectele, dar nu ne furnizează liste cu monumente care stau să cadă, pentru că nu are de unde să le știe. Proiectul Ambulanța Pentru Monumente este implementat în fiecare zonă de către un ONG care face și cercetare în teren și poate face o listă cu cele care au nevoie de intervenții. Informațiile sunt lacunare”, a explicat, pentru Jurnalul, Liana Carina Tataranu, președintele Asociației Inima Olteniei, care participă la proiectul Ambulanța Pentru Monumente.
Liviu Lazăr este unul dintre românii care caută astfel de clădiri de patrimoniu în mai multe județe, în timpul liber. Merge din sat în sat, pentru a face o listă cu aceste clădiri, pentru a afla istoricul lor, în măsura în care este posibil. În ultimul an a găsit mai multe biserici din județele Dâmbovița și Argeș abandonate, unde până și hainele, icoanele și fotografiile au rămas în altar sau pe pereți, pradă degradării iremediabile. Dacă preotul din sat ridică altă biserică, neavând suficienți bani pentru a repara un monument istoric, acel monument e sortit pieirii. Bisericile de lemn de la Cobia, din județul Dâmbovița, au fost salvate până acum, însă mai sunt multe care deja au ajuns la un grad foarte avansat de degradare și nu se mai poate face nimic.
Căutări printre ruine și morminte
„Am găsit pe la Văleni Dâmbovița o cruce veche, de piatră, dar nu știu ce scrie pe ea și nu există indicii. Era în cimitir, unde e și o biserica părăsită. Inscripția e în slavă veche, iar noi lăsăm astfel de monumente de izbeliște. Putea să se facă măcar o traducere sau o inscripție cât de mică în care să se arate un minim de informație. Enciclopedia geografică a României îmi zice că ar fi din 1826. Chiar dacă este într-o stare avansată de degradare, unele picturi se mențineau foarte bine. Măcar poza în care apare fostul preot cu familia lui putea fi păstrată drept document pentru istoria satului. Am găsit și icoane vechi și haine în altar. Sincer, nu înțeleg de ce au abandonat-o. La 50 de metri mai încolo e construită o biserică nouă, dar asta era monument istoric”, spune voluntarul.
Mult timp s-a crezut că lista lungă a monumentelor istorice va atrage turiștii străini în România, dar, în loc de asta, ne-am ales cu o țară plină de ruine. Nici măcar nu sunt scoase de pe aceste liste, pentru a putea fi reparate cu bani puțini, cât să nu se prăbușească. Proiectul Ambulanța Pentru Monumente a reușit să intervină în multe situații, însă ei nu pot reabilita tot ce s-a degradat în ultimii 30 de ani. „Noi puteam interveni pentru a face reparațiile de urgență, mai ales la acoperișuri, pentru a nu ploua înăuntru. Uneori intervenim și pentru a face consolidări, dacă reparațiile la acoperiș sunt mai complicate. Am putea face reabilitarea integral, însă asta ar însemna ca o echipă să lucreze până la trei ani pentru un singur monument, ceea ce ar însemna să nu mai fie salvate celelalte”, mai explică reprezentanta Asociației Inima Olteniei.
Nici sătenii nu-și mai știu bisericile
Pe lângă Ministerul Culturii, și autoritățile locale și cele județene dețin o mare parte din vină. Acolo unde puteau fi puse în valoare aceste monumente, nici măcar nu s-au montat indicatoare care să le arate potențialilor turiști că pot vizita o astfel de biserică sau altă clădire de patrimoniu. Sunt și case memoriale în aceeași situație, ascunse printre casele din sate, iar până acolo oricum e greu de ajuns, din cauza infrastructurii rutiere degradate. „Cei de la Ambulanța Pentru Monumente au lucrat la Cobia, unde au fost renovate bisericile din lemn în 2010 și au făcut treabă bună. Au lucrat și la Butoiu de Sus, unde au reușit să stabilizeze biserica care o luase într-o parte. Și acolo e una nouă, construită aproape, iar în cea veche nu se mai poate intra. Există riscul prea mare să se dărâme. Stâlpii pridvorului erau rupți în două, totul era înclinat. Au reușit să o repare cât să nu se dărâme, dar nu se mai țin slujbe și nu se știe ce se va întâmpla cu biserica vechiului cimitir în continuare. Dintre aceste biserici care sunt în vechile cimitire ale satelor, inclusiv cele de lemn, de pe lista monumentelor istorice, unele mai sunt folosite drept capele, altele nu mai sunt deschise deloc”, mai spune Liviu Lazăr.
Ceea ce a întâlnit pe teren este și mai trist, pentru că nici sătenii nu mai știu că există aceste monumente. „Partea proastă e că nici măcar nu există indicatoare către ele. Nu le găsești fără ajutorul localnicilor, iar dacă dai de tineri, nici nu știu să te îndrume decât la cea care este lângă drum, la vedere. Pe cele aflate pe ulițele laterale nu le știu decât cei mai în vârstă. La Dragodana am găsit pe un hol al Primăriei două plase cu indicatoare pentru monumente istorice sau situri. Am întrebat de ce nu au fost montate și mi s-a spus că nu le-am pus ca să nu fie furate. Probabil le au pe inventar. Mai sunt și alte situații legate de drumuri, nu doar de indicatoarele lipsă. Consiliul Județean Dâmbovița a transmis un comunicat pentru a anunța că e intrarea liberă la situl arheologic de la Geangoești. Caut să ajung, dar nu aveam niciun reper. Cum să faci promovare, dacă nu ai o locație bine precizată? Eu înțeleg că e pe câmp, nu sunt absurd. Dar cei care ne dau informațiile puteau preciza pe o mică hartă localizarea sitului arheologic. Și în Cobia este o biserică de la 1746, dar nu e niciun indicator în localitate. Foarte multe sunt abandonate exact din această cauză”, mai spune voluntarul.
Foto Liviu Lazăr
Ce ar mai putea salva aceste clădiri
O soluție de compromis ar fi scoaterea acestor clădiri de pe listele de monumente istorice, pentru a se putea renova fără toate exigențele pe care le implică legislația privind patrimoniul. Sau legile s-ar putea modifica, astfel încât să nu mai fie necesare toate expertizele și avizele sau materialele de construcție foarte scumpe. De la a repara o clădire de patrimoniu cu alte materiale, păstrându-i aspectul aproximativ, până la a pune termopane și turnulețe e o mare diferență, iar legislația modificată ar putea să mai salveze din sutele de clădiri monument care oricum se vor dărâma foarte curând, tocmai pentru că nu are nimeni bani să le repare. În privința bisericilor, purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, a explicat, pentru Jurnalul, că se alocă anual o anumită sumă pentru reparații. Însă nu se pot acoperi niciodată toate nevoile parohiilor, iar reparațiile monumentelor istorice sunt de cel puțin trei ori mai scumpe decât cele pentru bisericile obișnuite. Dacă nici comunitatea nu e bogată, bisericile monument istoric ajung ruine în cel mai scurt timp.
Dacă nu ar fi fost puse pe listele de monumente istorice, multe dintre clădiri ar fi fost renovate cu bani puțini, exista riscul de a se transforma în kitsch, însă după 20 de ani de lipsă totală a reparațiilor, au fost și părăsite, au devenit și ruine. De pe listele monumentelor sunt scoase doar pentru a fi demolate, când nu se mai poate face nimic.