Creierul este învăluit în mistere. L-am întrebat pe academician profesor doctor Leon Dănăilă, cel care operează zilnic creiere, salvând zeci de mii de bolnavi, scriitor de tratate de neurochirurgie lăudate în toată lumea, cât cunoaşte din creier. Ilustrul academician, chirurg pe creier de peste 60 de ani, a răspuns că el cunoaşte creierul în proporţie de 25%.
Psihiatria este o disciplină medicală foarte grea. Psihiatrul, prin cuvânt, prin discuţii cu bolnavul, pune diagnosticul, nu taie precum chirurgul să extirpe un rău, o tumoră, nu diagnostichează prin RMN, prin endoscopii, prin tomografe, psihiatrul trebuie să pătrundă prin inteligenţa cuvintelor în ascunzişurile creierului bolnav. Mari profesori doctori mi-au vorbit în emisiunile mele că psihiatria a devenit o disciplină exactă, că interviul cu bolnavii este de mare rigurozitate şi, după câteva zile de dialoguri între psihiatru şi pacient, medicul stabileşte diagnosticul cu proceduri ştiinţifice. Tratamentul în bolile psihice cuprinde medicamente de generaţie nouă şi şedinţe de psihoterapie cu psihologi specializaţi. Cu ceva timp în urmă am scris un reportaj din mijlocul unei şedinţe de psihoterapie în grup la clinica reputatului profesor psihiatru Diacicov, de la Spitalul de Psihiatrie „Obregia”. Participau bolnavi neviolenţi, studenţi ce nu se mai putea concentra să înveţe, internaţi cu gânduri neclare şi schimbătoare. Tema era curtea pe care un student drăguţ era invitat să i-o facă unei fete frumoase, să o cucerească cu ce pledoarii găseşte de cuviinţă. Amândoi posibilii implicaţi într-o idilă erau sub tratament psihiatric, iar ceilalţi 15 din colectiv, de asemenea pacienţi, trebuia să comenteze strădania de a încălzi inima tinerei aspectuoase. După încercările studentului aflat în blocaj la învăţătură de a o invita pe tânără la o plimbare romantică, la cinema, la un teatru, cea curtată, cu figură împietrită, i-a spus curtezanului doar atât: „O tâmpenie”. Iar ceilalţi pacienţi au comentat adesea excentric, fără logică, încercarea sentimentală. După terminarea şedinţei de psihoterapie colectivă, participanţii bolnavi au plecat surâzători, o singură fată dintre cei 15 a venit la profesorul doctor şef de clinică Diacicov şi l-a rugat insistent să o trimită a doua zi cu salvarea la ginecologie să i se întrerupă o sarcină în luna a treia. Profesorul i-a promis cu bunăvoinţă, dar apoi a oftat: „Biata bolnavă, ce avort, e fată mare!”. Cu medicamente şi psihoterapie, cele mai multe individuale, s-au obţinut ameliorări ale bolilor psihice.