Au trecut mai bine de trei luni de la alegerile legislative din Germania, fara ca partidele politice ale tarii sa reuneasca formarea unui nou guvern. Niciodata in istoria lui, acest stat, prima economie a Europei, nu a trait o perioada atat de lunga fara cabinet.
Din punct de vedere politic, Germania pare curpinsa de somnolenta. Dar presiunea asupra politicienilor creste, alegatorii incep sa dea semne de nerabdare, iar alte tari ale UE cer ca Germania sa redevina liderul Europei. La recentele alegeri, Uniunea crestin-democrata (CDU) a lui Merkel, dar si Partidul social-democrat (SPD) au prezentat cele mai proaste rezultate din ultimii peste 50 de ani.
Dar discutiile despre o criza guvernamentala si retragerea lui Merkel de pe arena politica sunt premature. Deocamdata, Germania este condusa de un guvern format de CDU, Uniunea crestin-sociala din Bavaria (CSU) si si SPD. Rata somajului se mentine la cote foarte mici, iar veniturile bugetare sunt extrem de mari. De aceea, din punct de vedere al politicii interne, tara merge bine si, prin urmare, nu este nici o graba cu formarea unui nou guvern.
Uniunii Europene nu ii convine insa sa astepte, mai ales in contextul in care, presedintele Frantei, Emmanuel Macron, a anuntat un program de reformare a UE, cu bataie lunga, dar care nu poate fi aplicat fara sustinerea Berlinului. In acelasi timp, se aduna si unele probleme interne. Spre exemplu, unii se intreaba cati bani vor fi cheltuiti anul acesta pentru dezvoltarea infrastructurii sau ce impozite trebuie stranse in primul rand? Or ce trebuie facut cu excedentul bugetar?
Desigur, sunt probleme de invidiat. Totusi, ele reclama solutii, ce pot fi adoptate doar de un guvern legitim, nu de unul provizoriu. In acelasi timp, in interiorul CDU se aud tot mai multe voci critice la adresa lui Merkel, acuzata ca a tradat valorile conservatoare traditionala, cedand pozitii in favoarea partidului radical de dreapta "Alternativa pentru Germania" (AfD). Sustinatorii fortelor de stanga ii acuza, la randul lor, pe social-democrati ca au renuntat la principiile lor socialiste de dragul puterii.
De altfel, acesta pare a fi motivul pentru care liderul SPD, Martin Shulz, a respins categoric, imediat dupa alegeri, ideea participarii partidului sau la un guvern alaturi de formatiunea lui Merkel, anuntand ca trece in opozitie. Bucuria membrilor de partid a fost atat de mare, de parca nu ar fi inregistrat cea mai rusinoasa infrangere in alegeri, ci, dimpotriva, ar fi castigat detasat scrutinul. Dupa negocierile din noiembrie, Shulz si-a mai nuantat oarecum pozitia.
In domeniul politicii de coalitie, in Germania exista niste reguli nescrise ale responsabilitatii demcoratice. Participarea in alegeri, urmata de refuzul implicarii in arcul guvernamental poate fi privit de electorat drept o atitudine iresponsabila. Iata de ce, la discutiile programate sa inceapa la sfarsitul acestei saptamani, Merkel si Shulz trebuie fie sa ajunga la un compromis, fie sa justifice nedorinta de a gasi o cale de mijloc, convingandu-si, in acelasi timp, adeptii ca nu renunta la principiile fundamentale.