Documentarea mea sumară mi-a indicat că trebuie să merg neapărat în miezul verii. Și am plecat. Am ales 31 iulie - 10 august. De la Vancouver am zburat la Anchorage, capitala culturală a Alaskăi. Aici m-am îmbarcat pe vapor. După 3 zile de marș deja admiram de pe puntea vasului primii ghețari. A doua zi a urmat și prima excursie. Cu elicopterul și apoi cu sania trasă de câini spre Skagway, locul unde se găsesc pietre semiprețioase unice în lume. Dar nu asta mă interesa pe mine. Mare iubitor de animale, am fost mai mult decât fericit să mă joc întâi și apoi să mă bucur de o plimbare cu sania trasă de câini. Am cumpărat mâncare specială, m-am așezat în zăpadă înconjurat de câini și le-am împărțit cu generozitate tot ce aveam în pachete. Câteva ore am zăbovit la centrul turistic de la peste o mie de metri altitudine. Din nou mă simțeam în altă lume. A doua zi am făcut o excursie pe jos. Prin pădurea acoperită de zăpadă. Am trecut un pod peste un râu, apoi am coborat până la confluența lui cu oceanul. Nu am văzut în viața mea atâta somon sălbatic și pescari care nu se străduiau prea mult să îi prindă. Dar senzația a fost în susul râului, unde urșii prindeau somonii cu labele și îi duceau pe mal ori îi mâncau pe loc. De altfel, acolo se află cea mai mare fabrică de împachetat somon proaspăt care pleacă cu avionul către piețele din America.
Unde este aurul? Aurul căutat cu atâta ardoare de primii căutători din anul 1897. La magazinele de suvenire se vindeau sticluțe cu aur în formă de foiță subțire ca foița de țigară. Și costă numai 10$ o sticluță. Era un cadou unic dintr-o Alaska unică. Nu m-a interesat partea „științifică" a excursiei. Mi-am făcut programul simplu, cu dorinta de a vedea „Real Alaska". Să văd cum trăiesc locuitorii de acolo, să văd cât mai multe animale, să mă duc cu o șalupă în largul mării, ca să văd lei de mare, să văd balene cu cocoașă, balene orca, apoi să văd locurile unde se ascund vidrele, să văd vulturi pleșuvi și familii de elani. Ca de obicei, îmi venea să nu mai plec.
Alaska, ce rezonanță când le răspunzi prietenilor „de unde vii?", „din Alaska". Nu am coborât de pe vas cu desagele pline de aur, dar am coborât cu amintiri care nu se pot uita o viață. Nu am spus nici o clipă Adio, Alaska, am spus La Revedere, Alaska. A trecut ceva timp, dar am în plan să mă duc iar. Ca veșnic călător mi-au plăcut locurile diferite de pe Planetă. Africa, America de Sud, Siberia. Și de fiecare dată m-am simțit de o mie de ori mai bine decât după o vizită la Paris, la Roma sau la Londra. Asta este o regulă a mea. Excepția care confirmă regula este New York-ul, marea mea iubire. Dar despre toate astea, în povestirile ce urmează, dragii mei!