Sesizarea de neconstituționalitate, semnată de parlamentari de la USR, Forța Dreptei și, până de curând, doi liberali, este dezbătută de judecătorii constituționali la aproape trei săptămâni de la depunerea ei și nu vizează, în cuprinsul ei, tema limitării tranzacțiilor cu bani cash. O eventuală decizie de admitere a neconstituționalității legii va avea ca efect blocarea pachetului de reformă asumat de Executiv, însă nu ar conduce la demiterea Guvernului, așa cum s-ar fi întâmplat dacă Opoziția ar fi reușit să depună, dar să și treacă, o moțiune de cenzură la momentul angajării răspunderii.
Judecătorii instanței de contencios constituțional trebuie să decidă, astăzi, în dosarul 2400A/2023, cu privire la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, obiecție ridicată, la începutul acestei luni, de către grupurile parlamentare ale USR și PNL, precum și de mai mulți deputați neafiliați.
Pe lista semnăturilor celor care au contestat prevederile acestui pachet de reforme se numără și deputații liberali Gheorghe Pecingină și Dan Vîlceanu, acesta din urmă fiind fost ministru al Finanțelor în Guvernul Cîțu și ex-secretar general al PNL. Pentru asocierea lor la o contestație la CCR împotriva unei reforme inițiate de guvernul PNL-PSD, cei doi au fost excluși atât din calitatea de membri ai Partidului Național Liberal, cât și din grupul parlamentar al PNL de la Camera Deputaților. Măsura a devenit oficială în data de 10 octombrie 2023, când cei doi au devenit, cu acte în regulă, deputați neafiliați.
Reforma asumată ar încălca 13 articole din Constituție
Autorii sesizării de neconstituționalitate le cer judecătorilor CCR să constate că legea criticată încalcă articolul 1 alineatele 3, 4 și 5, articolul 4, articolul 15 alineat 2, articolul 16 alineat 1, articolul 45, articolul 56, articolul 61, articolul 69 alineat 1, articolul 108, articolul 114, articolul 120 alineat 1, articolul 135 alineat 1 și articolul 147 din Constituția României. Potrivit documentului aflat pe masa instanței de contencios constituțional, legea în discuție ar încălca principiul securității juridice, ca urmare a lipsei de claritate și de previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept.
Aceștia critică modalitatea de adoptare a legii, spunând că încalcă articolul 114 din Constituție, deoarece, pentru a nu fi catalogată drept o procedură de nesocotire a rațiunilor care au stat la baza edictării acestui articol, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum și în orice condiții, deoarece această modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept, o excepție. „Observăm o încălcare a procedurilor referitoare la angajarea răspunderii Guvernului, proceduri care sunt menite să asigure un echilibru în mecanismul legislativ și o responsabilitate adecvată a Guvernului. Prin tratamentul inegal pe care îl instituie, legea aduce atingere principiului egalității în fața legii, un stâlp fundamental al ordinii juridice democratice. Mai mult, lipsa sa de claritate contravine principiilor fundamentale ale transparenței și predictibilității actului normativ”, se arată în sesizare.
Limitarea tranzacțiilor cu bani cash nu face obiectul sesizării
Parlamentarii semnatari susțin că legea în discuție ocolește condițiile esențiale de care trebuie să țină cont Guvernul când decide angajarea răspunderii cu privire la un act normativ, cum ar fi intrarea în vigoare imediată și caracterul unitar al actului normativ, „în speță fiind vorba de o reformă de amploare, de un întreg program de guvernare, mai ales dacă luăm în considerare specificitatea legilor fiscale și imperativul ca acestea să nu intre automat și de plano în vigoare, garantând astfel, corectitudinea juridică necesară pentru cetățeni și mediul de afaceri”. Astfel, se arată că, deși unele dispoziții intră în vigoare în cursul anului 2023, iar altele de la 1 ianuarie 2024, efectele legii se vor produce, în unele situații, mult mai târziu.
Autorii mai arată că Guvernul și-a asumat răspunderea pe modificarea a 22 de legi, ordonanțe și ordonanțe de urgență, ambulate frumos într-o singură lege, ceea ce erste neconstituțional.
De remarcat este că nimic din capitolul referitor la limitarea tranzacțiilor cu numerar, atât între persoanele juridice, cât și între persoanele fizice, nu face obiectul acestei sesizări de neconstituționalitate.
Votul politic, mai tare decât efectele legii fundamentale
Paradoxul juridic creat de această situație este că, dacă Opoziția ar fi reușit, imediat după ce Marcel Ciolacu și-a asumat răspunderea pe această lege, să depună o moțiune de cenzură care, ulterior, să și treacă, Guvernul ar fi fost demis, iar legea ar fi picat automat. Nu s-a reușit acest demers. În schimb, dacă CCR va admite sesizarea de neconstituționalitate și dacă va declara neconstituțională legea, singurul efect al unei astfel de decizii ar fi că legea ori nu va intra în vigoare, ori Parlamentul va fi obligat ca, în 45 de zile, să aducă legea în acord cu decizia Curții Constituționale. Efectul politic al unei astfel de decizii nu există, Guvernul rămânând în funcție.
De altfel, nu doar Curtea Constituțională poate trânti această lege controversată, prin admiterea sesizării de neconstituționalitate, ci și președintele României. În cuprinsul articolului 114 din Constituție, se prevede că Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Parlamentului, în ședință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă o moțiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la data prezentării proiectului de lege a fost votată. Dacă Guvernul nu a fost demis prin moțiune de cenzură, proiectul de lege se consideră adoptat, iar aplicarea sa devine obligatorie pentru Guvern. Însă în cazul în care președintele României cere reexaminarea legii adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului, dezbaterea acestei reexaminări se face obligatoriu în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului.